FRAGMENTARIUM – Ștefan POPESCU – Lumea, pe scurt…

Aflu, nu fără o anumită uluire literară, că textele mele ar fi „propagandă rusă”. Înțeleg:   într-o lume în care orice idee care nu convine trebuie musai să aibă un Kremlin ascuns sub masă, era inevitabil ca și eu să devin agent multiplu. Nu condamn asemenea interpretări. E greu să trăiești într-o realitate cu nuanțe; e mult mai simplu să o reduci la două culori și un vinovat.

*

 

21 noiembrie…  Elementele ajunse controlat în presă despre presupusul plan de pace pentru Ucraina par aliniate în mod aproape perfect cu exigențele maxime ale Moscovei. Vorbim despre o arhitectură de securitate în care Ucraina este, de facto, readusă la statutul de stat tampon, neutralizat militar și identitar. Reducerea cu jumătate a efectivelor armatei ucrainene, interdicția de a obține anumite categorii de armament, excluderea oricăror trupe străine de menținere a păcii, absența unei garanții externe solide, recunoașterea integrală a ocupației ruse în Donbass, oficializarea limbii ruse și libertate deplină pentru Biserica Ortodoxă Rusă – toate acestea nu sunt concesii, ci condițiile unui protectorat mascat. În asemenea parametri, Kievul ar rămâne fără opțiuni strategice reale. Ar fi împins, structural, într-o relație de dependență față de Rusia. O Ucraină amputată, demilitarizată și lipsită de garanții externe devine o Ucraină psihologic frântă. Cine ar investi în reconstrucție într-un teritoriu condamnat să-și negocieze suveranitatea cu Moscova în fiecare dimineață? Reacțiile europenilor sunt, ca de obicei, disparate și palide. Faptul că ministrul german de externe cere „detalii” transmite, în limbaj geopolitic, un semnal de slăbiciune: Europa nu impune agenda, ci o primește. Când întrebi pentru detalii, înseamnă că accepți deja cadrul oferit de altcineva. Dacă Ucraina respinge aceste condiții – și e greu de imaginat cum ar putea fi acceptate fără colaps politic intern – atunci arbitrul ultim rămâne câmpul de luptă. Iar dinamica actuală mă face să înclin spre această a doua variantă: pacea, dacă va veni, va fi dictată nu la masa negocierilor, ci pe teren.

*

 

21 noiembrie… Au fost publicate, în sfârșit, cele 28 de puncte ale planului de pace american privind Ucraina, în versiunea lor completă. Formularea garanțiilor de securitate capătă, în această variantă, un caracter mult mai clar și mai coerent, ceea ce lasă deschisă perspectiva unor negocieri reale. Totuși, nu trebuie ignorat faptul că dinamica actuală a războiului tinde să depășească voința și controlul actorilor direct implicați. Aceasta se explică prin rolul pe care conflictul din Ucraina îl joacă în configurarea noilor echilibre strategice globale, devenind un element esențial în ajustarea raporturilor de putere la nivel mondial.

*

 

 

21 noiembrie… A te ocupa de politica externă înseamnă, înainte de toate, a practica o formă de medicină strategică. Analistul nu este un profet, ci un clinician: examinează simptome, compară istorii, ascultă respirația pacientului geopolitic. De acuratețea diagnosticului depinde nu doar înțelegerea bolii, ci și calitatea tratamentului. În această lumină, rămâne de văzut cine servește, de fapt, interese ascunse: cei care anunță falimentul Rusiei pentru poimâine, triumful Ucrainei pentru răspoimâine, sau cei care încearcă, fără emfază, să propună o lectură a realității bazată pe date, nu pe dorințe? Etichetările grăbite, atacurile personale și demonizarea celui care are o altă opinie sunt semne ale unui ecosistem mediatic care nu aspiră să cultive pluralismul, ci să distribuie linii de mesaj și să administreze porțiuni ale opiniei publice.

*

 

21 noiembrie… Preşedintele Volodimir Zelenski a făcut un anunţ de o gravitate rară: respinge puncte cheie din planul de pace propus de partea americană (ce poate însemna propunere alternativă?). Dincolo de formula politică, lucrurile se conturează brutal: totul se va tranşa pe câmpul de luptă. Însă în condițiile în care sprijinul american nu mai poate fi considerat o constantă strategică. Dar traiectoria cea mai probabilă a conflictului indică un deznodământ nefavorabil nu doar pentru Kiev, ci pentru întregul echilibru regional.

*

 

21 noiembrie… Precizare: În diplomație nu se spune niciodată un „nu” direct. În schimb, se folosește „poate”, se solicită clarificări sau se formulează contrapropuneri.

*

 

21 noiembrie… Un alt detaliu, deloc secundar: faptul că mesajul video al lui Zelenski a fost difuzat după convorbirea telefonică cu vicepreședintele JD Vance – și că, în acel mesaj, nu apare vreo referire explicită la Statele Unite, ci doar o aluzie la «riscul de a pierde un aliat esențial» – sugerează că discuția nu a mers deloc în direcția dorită de Kiev.

*

 

22 noiembrie… Ceea ce se întâmplă acum cu Ucraina nu ar trebui să surprindă pe nimeni. Era un scenariu vizibil pentru oricine refuza confortul iluziei. Voci cu greutate, precum generalul Milley, șeful Statului Major american, au spus încă din toamna lui 2022 că acela era momentul pentru negocieri. Am încercat să rămân consecvent în analizele mele, indiferent de tribuna mediatică de pe care am vorbit. Consecințele vor ajunge inevitabil și la România. Așa cum am spus deja, România se va adapta. Cei care privesc realitatea cu proprii ochi – nu prin lentilele influencerilor – au observat că procesul de adaptare a început. Și nu mă refer la scena politică, ci la statul român în esența lui. Cât despre cei dezamăgiți pentru că nu am făcut geopolitică militantă: dezamăgirea va fi și mai mare când vor descoperi că cei care i-au alimentat cu certitudini false își vor ajusta discursul. Nu din convingere, ci pentru că patronii lor din presă, finanțatorii lor, „inspiratorii” lor sunt, în fond, oameni pragmatici, cu un foarte fin simț al direcției dominante.

*

 

22 noiembrie… Discuțiile recente privind coridorul economic Marea Caspică-Marea Neagră nu trebuie desprinse de logica structurală a continentului european. Astfel de inițiative apar periodic atunci când state europene caută să-și diversifice opțiunile, însă ele rămân condiționate de raportul de forțe și de geografia politică, mai degrabă decât de voința declarativă a actorilor implicați. Exemplul eșecului Nabucco, înlocuit de Coridorul Sudic, ilustrează nu atât incapacitatea proiectului în sine, cât dificultatea de a construi arhitecturi energetice care să ignore un actor major. În Europa, încercările de a crea rute alternative s-au lovit mereu de realitatea că Rusia nu este un simplu vecin, ci un element constitutiv al echilibrului continental, fie ca furnizor, fie ca factor de blocaj. În acest context, dialogul României cu Turkmenistanul este inteligibil ca gest diplomatic, dar obiectivul de a ocoli complet Rusia riscă să rămână mai degrabă o formulă de intenție decât o strategie fezabilă. Soluțiile durabile stau în gestionarea competiției prin cadre de cooperare și negociere, oricât de limitate ar fi acestea.

*

 

22 noiembrie, spre seară… Am primit mesajul de mai jos:

Bunicii mei materni s-au născut în 1905 și 1921. Ei m-au crescut, iar prietenii lor au ajuns, în timp, să fie și prietenii mei. Am cunoscut-o și pe străbunica din partea mamei, născută în 1894. În timpul primului război mondial a făcut tifos exantematic, dar s-a vindecat. Spun toate acestea fiindcă bunicii mei nu semănau cu cei de astăzi. Oamenii din perioada de dinainte și dintre războaie aveau o altă așezare: erau mai înțelepți, mai reținuți și mai demni. Lucruri pe care, acum, mulți nu le mai poartă cu ei.

*

 

23 noiembrie… Politico: Secretarul Armatei, Dan Driscoll, le-a spus ambasadorilor europeni la Kiev că „evaluarea militară onestă a Statelor Unite este că Ucraina se află într-o poziție foarte proastă și că acum este cel mai bun moment pentru pace”

*

 

23 noiembrie… Ceea ce se întâmplă apropo de Ucraina este un simptom al lumii în care am intrat. Regretele noastre, criticile, surprinderea noastră nu servesc la nimic. Nu vom reuşi prin astfel de manifestări emoționale – de înțeles, însă – să schimbăm cursul istoriei. Nu este vorba de o atitudine defetistă. Dimpotrivă! Cred că baza unei acțiuni sănătoase nu stă în negarea realității.

*

 

24 noiembrie… Contrapropunerea europeană la planul în 28 de puncte al administrației Trump nu este doar diferită, ci structural opusă. Motivul e simplu: Europa plasează Ucraina în centrul ecuației; pentru Washington esențială este relația strategică SUA–Rusia, Ucraina fiind astfel un dosar derivat, nu principal. În aceste condiții, nu văd cum s-ar putea ajunge la un numitor comun. Cele două planuri se contrazic în filosofie: Europa caută să gestioneze războiul; America să-și regleze raporturile cu Moscova.

*

 

24 noiembrie… Era o vreme în care emailul încă mai conviețuia cu scrisorile pe hârtie. Cred că nici măcar nu aveam telefon mobil atunci. Cu Conu’ Neagu Djuvara schimbam scrisori, deși locuiam amândoi în Paris, probabil la mai puțin de doi kilometri distanță unul de celălalt: el pe rue de l’Université, iar eu pe rue d’Assas. Scrisoarea de față era trimisă din cartierul armenesc din București. Era un ritual firesc — să aștepți plicul, să deschizi cu plăcere câteva rânduri scrise de mână — un obicei pe care tehnologia avea s-o înghită în curând.

*

 

24 noiembrie…  Întrebarea care se pune este de ce atât de multe persoane cu un anumit nivel de studii sunt incapabile să susțină un dialog cu cei care au opinii diferite, de ce comentariile lor sunt superficiale, lipsite de orice substanță. Tot mai mulți caută dialogul numai cu persoane care împărtăşesc aceleaşi opinii.

*

 

26 noiembrie…  Nu pot admite nici în ruptul capului ideea că americanii ar fi căzut în capcana unui plan rusesc tradus stângaci în engleză. Mult mai plauzibil este că detonarea publică a documentului – indiferent dacă era coerent, confuz, favorabil sau nu Kievului – a servit perfect intereselor Moscovei: acela de a evita orice angajament real în direcția negocierilor de pace.

*

 

27 noiembrie…  Reacţia preşedintelui Trump, care a ţinut să-l apere public pe ambasadorul Steve Witkoff după scurgerea în presă a convorbirii sale cu Dmitri Uşakov, spune mai mult decât ar putea părea la prima vedere. Dincolo de acest subiect punctual, gestul marchează voinţa evidentă a Casei Albe de a se distanţa treptat de angajamentele europene în dosarul ucrainean. Că această strategie va reuşi sau nu, că majoritatea republicană din Congres o va urma cu disciplină sau va ezita – rămâne de văzut. Episodul arată ceva şi mai important: dialogul dintre Casa Albă şi Kremlin este mai avansat decât s-ar fi crezut.

 

Ștefan POPESCU este doctor în istorie la Sorbona, un foarte cunoscut analist politic și, desigur, absolvent  de CARABELLĂ târgovișteană…