Politica externă a unei hiperputeri precum SUA nu poate fi judecată folosind grila de analiză a unei țări cu orizont regional. Când ești implicată într-o competiție pentru conservarea leadershipului mondial, condițiile angajamentului pe plan extern se schimbă. Uneori ești nevoit să renunți la ceea ce nu te ajută în această competiție cu mize uriașe sau să faci ceea ce este necesar pentru a-ți crește șansele. Când se ajunge la o competiție între gheparzi și lei, natura habitatului se schimbă.
-x-
Avem și recunoașterea oficială a discuțiilor între SUA și Rusia la cel mai înalt nivel. Cred că în linii mari lucrurile sunt decise, iar în următoarele luni se fac numai ajustări. Mă aștept ca după americani să înceapă, mai întâi timid, și europenii dialogul cu Moscova.
-x-
Planul de pace al lui Trump pentru Ucraina… Am spus: trebuie plecat de la marele obiectiv al SUA. Care este ? China, câștigarea de timp față de China și detașarea Rusiei de China… Exemplu pe tema câștigării de timp: rușii să nu prolifereze către chinezi acele tehnologii unde posedă superioritate (propulsia nucleara pentru submarine). Cum poți atinge marele obiectiv? Făcând concesii pe Ucraina, Marea Neagra și Mediterana de Est… Nu pe Baltica! Apropo, îi întreb pe deștepții care intoxicau publicul din România, dacă rușii mai au vreo bază în Siria. Ah, amuzantă includerea Ucrainei în UE, la orizontul 2030, cu Moldova, cu Balcanii de Vest, adică includerea într-un proiect diluat… Dar neincluderea în NATO și trupe exclusiv europene de menținere a păcii… Măcar de-ar fi numai atât! Dar nu vom avea norocul acesta. Pentru că negocierea va conține și ridicarea cel puțin parțială a sancțiunilor.
https://www.newsweek.com/donald-trumps-100-day-ukraine…
-x-
Panama devine prima țară latino-americană care se retrage din inițiativa chineză a noilor drumuri ale mătăsii. Iată că noua postură a politicii externe americane are efecte.
-x-
Asta am înțeles și eu, la Washington, deși era încă administrația Biden: nu putem proiecta prezența noastră cu prioritate în Europa atâta timp cât avem problema capacităților balistice ameliorate ale Coreei de Nord și presiunea migratorie dinspre Sud. „Agenda de politică externă a președintelui Trump începe aproape de casă, acordând o atenție sporită propriei noastre vecinătăți – emisfera vestică.” – secretarul de stat Marco Rubio…
-x-
Comentariile de politică externă și chiar politica externă și acțiunea diplomatică a statelor sunt adesea pline de texte, mesaje, inițiative care nu duc nicăieri. Ce vrea să mai spună azi formula „sprijinim Ucraina până la capăt”? Dar conferința de la Geneva pe tema păcii în Ucraina fără participarea Rusiei? Dar „crearea unui stat palestinian”? Putem fi de acord sau nu, însă Donald Trump are meritul, prin maniera lui neconvențională și paradoxal necoruptă de prea multă cunoaștere a dosarelor, de a ne aduce în planul rezultatelor și căutării unor soluții realiste.
-x-
Răspunsul Chinei la mărirea cu 10% a taxelor vamale, decisă de Donald Trump, a fost limitat. Acest „joc” anunță începutul unor negocieri care vor privi ansamblul relației bilaterale. Or, intre acest dosar și cel legat de Orientul Mijlociu, Ucraina cade în plan secundar. Este și motivul pentru care Trump dorește să pună capăt cât mai repede războiului și să ajungă la un „deal” cu Moscova. Trump nu dorește ca întregul mandat al său, ultimul, cel în care își propune să marcheze istoria, să fie grevat de Ucraina care nu intră în sfera intereselor americane vitale. În schimb, relansarea doctrinei Monroe, China, Orientul Mijlociu, Arctica intră în sfera competiției pentru leadership mondial. „Dealul” cu o putere mânată de o viziune anti-occidentala, dar fără capacitatea de a pune în discuție leadershipul american poate avea la bază următoarea chestiune: ofer sau nu Chinei un avantaj competitiv.
-x-
Ce semnificație au declarațiile președintelui Donald Trump cu privire la preluarea controlului Fâșiei Gaza și deplasarea populației acesteia în Iordania și Egipt? Devin oare Statele Unite putere mandatară, așa cum au fost Franța și Marea Britanie după Primul Război mondial? Nicidecum! A discuta dacă este posibilă sau nu materializarea afirmațiilor sale înseamnă a ne pierde in detalii. Să le luăm pe rând: 1. Președintele american urmărește două mari obiective: extinderea acordurilor Abraham (în principal la Arabia Saudită, dar și asocierea Turciei la aceste acorduri) și unul economic – este o miză uriașă participarea la reconstrucția Gazei, Libanului, Siriei și participarea la marele proiect saudit, orașul viitorului Neom. 2. Extinderea acordurilor Abraham, începerea reconstrucției și finanțările în principal saudite sunt condiționate de încetarea durabilă a operațiunilor în Fâșia Gaza și de găsirea unei soluții pentru palestinieni – condiție absolută pentru Arabia Saudita. 3. Declarațiile lui D. Trump au efect antrenant: pun în centrul atenției Fâșia Gaza, obligă actorii regionali să aibă reacții, să se așeze la masa negocierilor pentru a găsi o soluție, pentru a face ca Hamasul să nu încalce acordul și vom vedea că se vor așeza și la discuții pentru un plan care să cuprindă și finanțarea reconstrucției. Deja, regele Iordanieiș președintele Egiptului s-au arătat deschiși pentru discuții și găsirea unei soluții în cadrul unor convorbiri telefonice cu președintele Trump. 4. Premierul Netanyahu se bucură cu jumătate de gură. Să ne aducem aminte cum i-a fost smulsă întrevederea pentru acordul de încetare a focului în plin Șabat de către S. Witkoff, emisarul lui Trump pentru Orientul Mijlociu, și publicarea fără comentariu pe rețeaua Truth Social a unei înregistrări cu un universitar american care îl insultă pe Netanyahu (President Trump shared a video of Jeffrey Sachs calling NETANYAHU a « deep dark son of a bitch » who drags the US into endless wars).
Ștefan POPESCU este doctor în istorie la Sorbona, profesor asociat la SNSPA, un foarte cunoscut analist politic și, desigur, absolvent de CARABELLĂ târgovișteană…
Facebook
WhatsApp
TikTok
