18 octombrie… După cea de-a treia întâlnire de la Casa Albă, președintele Volodimir Zelenski se întoarce la Kiev cu mâinile goale. În spatele zâmbetelor diplomatice și al declarațiilor de solidaritate, realitatea crudă este că Washingtonul ezită. Singura certitudine care rămâne este războiul – un război pe care Rusia pare capabilă să îl susțină economic încă multe luni, poate chiar doi sau trei ani. În acest context, întrebarea devine inevitabilă: ce este de făcut? România, aflată în prima linie a flancului estic, nu își mai poate permite luxul așteptării. Dincolo de solidaritatea imediată cu Ucraina, se conturează urgența pregătirii pentru o nouă realitate strategică. Rusia va fi, în anii ce vin, o prezență mult mai mare la Marea Neagră. Capacitatea Franței sau a Marii Britanii de a se implica în garantarea securității regionale se va diminua. Este timpul ca România să ia inițiativa construcției unor formate regionale de cooperare – în primul rând cu Turcia. Dar cu cine să o facă? La MAE nu există, din păcate, resurse intelectuale și nici voință.
*
18 octombrie… Compania de căi ferate ungare va opera curse regulate din vestul Ucrainei spre destinații din Ungaria. În momentul în care vor începe lucrări de reconstrucție, asemenea proiecte vor conta în strategia firmelor occidentale. Portul Constanța poate juca un rol până la un anumit punct, dar având în vedere situația incertă a Mării Negre și a fațadei ucrainene, cred că infrastructura terestră va prevala în alegerea hub-urilor logistice.
*
19 octombrie… Financial Times: Într-o întâlnire tensionată la Casa Albă, Trump l-a îndemnat pe Zelensky să accepte termenii de pace ai lui Putin – cedarea regiunii Donbas – sau să se confrunte cu „distrugerea” din partea Rusiei. Potrivit relatărilor, întâlnirea a degenerat în țipete, Trump aruncând hărțile de pe front ale Ucrainei și repetând punctele de discuție ale lui Putin dintr-un apel anterior. Zelensky a plecat frustrat, după ce Trump a refuzat să trimită rachete Tomahawk.
*
19 octombrie… Declarații îngrijorătoare în Le Figaro ale lui Pierre Brochand, fostul director al DGSE (serviciul extern al Franței): 1500 de cartiere scapă controlului oricăror autorități, numai 5% dintre imigranți se asimilează, 25-30% accepta o formă de integrare, iar restul intră – expresia este elocvent – într-o „competiție de suveranitate”. Concluzia este pesimistă: către finele secolului grupul etnic dominant va avea majoritate relativă. Până atunci, poziția Franței se va eroda pe mai multe paliere: tehnologic, nivel de trai, capacitate de proiecție în exterior. https://www.lefigaro.fr/…/immigration-de-masse…
*
20 octombrie… Mi-ar fi plăcut să am mai mult spirit poetic pentru a fi mai aproape de adevăr. Așa scria Nicolae Iorga, în ultima sa carte, Istoriologia, pe care nu a mai apucat să o termine. Da, scriitorii adevărați, cei cu capacitate de cuprindere, văd mai bine decât istoricii, experții etc. Dacă m-ar întreba cineva ce va face România, aici intrând și ecosistemul de influență din spațiul public, în noua realitate strategică tot mai vizibilă, cum se va adapta, aș recomanda un text al lui Matei Visniec, „Poporul fluid”…
*
20 octombrie… „Pe vremea mea” studiile doctorale căutau să îți dezvolte o gândire globală. În relațiile internaționale, acest lucru e fundamental. Să ai capacitatea de a evalua un eveniment la adevărata lui pondere pe scena mondială. Iată o convocare trimisă de directorul meu de teză cu temele de seminar, pentru începutul anului 2011: – Poziția franceză în criza Golfului, 1990-1991; – Imperiul înseamnă pace? În căutarea unui pacifism francez în vremea celui de-al Doilea Imperiu; – A milita pentru Europa în Marea Britanie: cazul United Europe Movement (1947-1951)…
*
20 octombrie… Iată de ce nu cred în capcana lui Tucidide…
*
23 octombrie… Repet a nu știu câta oară, cu riscul de a fi iar etichetat. Donald Trump nu este incoerent. Trebuie să separăm comunicarea publică de fapte. Apoi, care sunt perspectivele reale pentru Ucraina? Nu dorințele noastre… Ucraina s-a bătut excelent, iar poporul ucrainean a dovedit un mare spirit de sacrificiu, dar înaintarea rusă în Donbass s-a produs într-un ritm lent datorită zonei dens urbanizate și dens industrializate și, prin urmare, dens fortificate. În acest moment, rușii au ajuns la ultimele fortificații. Dacă acestea pică, alte regiuni ucrainene sunt expuse unui risc major de invazie, fără a dispune de o densitate de așezări și fortificații. În sfârșit, suntem la mai bine de 8 luni de la instalarea lui Donald Trump la Casa Albă, cu intențiile sale expuse limpede încă din perioada de tranziție și discutate, cred, încă de la întâlnirea organizată de Macron, în marja ceremoniilor de redeschidere a catedralei Notre Dame. Ce anume au făcut puterile europene pentru a substitui SUA, dincolo de inițiativele diplomatice și declarațiile de susținere?
Ștefan POPESCU este doctor în istorie la Sorbona, un foarte cunoscut analist politic și, desigur, absolvent de CARABELLĂ târgovișteană…
Facebook
WhatsApp
TikTok
