9 octombrie… Articol în Foreign Affairs care ar trebui să ne dea de gândit. Adevăratele probleme de securitate vor începe după sfârșitul războiului din Ucraina: „Armata rusă va ieși din invazie cu o vastă experiență și o viziune distinctă asupra războiului viitorului, iar această experiență este împărtășită cu China, Iran și Coreea de Nord”.
*
10 octombrie… Deși tot aud asocierea cu Polonia, pentru România cheia echilibrului regional trece prin Turcia. Citesc în Le Monde că în Gaza, Turcia ar putea deveni un actor central al viitoarei forțe de stabilizare, implicată nu doar în operațiunile umanitare, ci și, mai delicat, în procesul de dezarmare al Hamas. O misiune pe care nici Washingtonul, nici Tel Avivul nu vor să o asume direct. Să adăugam la această informație faptul că Turcia se află deja la Damasc. Că în Marea Neagră, pentru Statele Unite, Turcia este, de facto, puterea delegată a Occidentului. Controlul Strâmtorilor, poziția geografică și capacitatea de a vorbi, pe rând, cu Moscova și Kievul, îi conferă Ankarei un statut unic: pivot indispensabil al unei arhitecturi de securitate regionale Marea Neagră-Orientul Apropiat. Mda, un pragmatism care sfidează ideologiile și care amintește de marile momente ale diplomației otomane.
*
10 octombrie… Astăzi mi-am dat seama unde greșesc în analizele mele. În sfârșit! Am fost întrebat despre chestiunea care scandalizează întreaga Românie, faptul că Premiul Nobel nu a fost atribuit președintelui Donald Trump. Iar eu ce am făcut? La un moment dat am îndrăznit să afirm că suntem încă la începutul unui proces de pace care are multe necunoscute. Ce am putut să spun? Cum, pacea este făcută! Așa trebuia să spun și am avut noroc cu un domn vigilent care mi-a atras atenția că sunt pe cale să comit o blasfemie. Vezi, eu nu am realizat că eu trăiesc în mijlocul unui popor cu principii. Pe 20 ianuarie, pe o burtiera era scris „Un penal în Biroul Oval”. Acum, pe platoul în cauză, numai indignați că premiul Nobel nu a fost acordat președintelui SUA… Deci, ca o dovadă că am înțeles, afirm și eu că e un adevărat scandal că președintele Trump nu a primit premiul Nobel. Procesul de pace este realizat. Rachetele Tomahawk au fost deja livrate Ucrainei. Merita nu numai Nobelul, ci și propus Vaticanului spre sanctificare.
*
11 octombrie… Actualitatea internațională continuă să se învârtă în jurul aceleiași povești: neacordarea premiului Nobel pentru Pace președintelui Trump. Observ că de la Moscova la Berlin lumea nu mai are pace de când s-a aflat vestea. În cancelariile lumii şi în studiourile de televiziune, dar şi în redacții prestigioase, se aud oftaturi grele. Afacerea scurgerii de informații de la Comitetul Nobel capătă proporții. Cineva a vorbit prea mult, cineva a aflat prea devreme și, uite-așa, totul a ajuns la casele de pariuri. Și eu care credeam că numai noi, românii, nu știm să ținem un secret! Se pare că și scandinavii, în ciuda răcelii lor nordice, au limba cam lungă. Între noi fie vorba, era chiar nevoie de o scurgere ca să-ți dai seama că premiul nu va fi acordat președintelui SUA?
*
11 octombrie… Totuşi, povestea cu Nobelul a produs şi o minune: Putin și unii dintre antiputiniști zic laolaltă că și Comitetul Nobel s-a stricat, nu mai e ce-a fost odinioară, când se dădeau premiile cu ceva sfială și socoteală. Numai că, una-i una și alta-i alta, Putin zice ce zice, da’ nu din inimă curată.
*
12 octombrie… Rostec are una dintre cele mai puternice filiale în Venezuela. Oferă asistență pentru forțele antiaeriene, întreținerea și modernizarea avionicii pentru forțele aeriene locale. Statele Unite au desfășurat numeroase forțe militare în jurul acestei țări. Guvernul lui Nicolas Maduro vorbește despre o invazie iminentă. Și totuși, nu prea văd comunicate din partea Moscovei, ca de altfel nici din partea Chinei. Fie rușii și chinezii și-au dat seama că nu pot face nimic (și chiar nu prea pot, deși comunicatele și inițiativele diplomatice sunt, vorba italienilor, a portata di mano), fie e undeva o recunoaștere tacită a domeniului exclusiv american. Sigur, unii îmi vor servi povestea Tomahawk și noile măsuri comerciale ale SUA față de China – sunt „les épreuves de force avant les négociations”.
*
14 octombrie… Summitul de la Sharm El Sheikh în jurul lui Donald Trump, eveniment diplomatic major… 20 de țări participante, între care Ungaria, Armenia, Paraguay, Norvegia, Olanda… România, cu toată tradiția ei pe dosarul palestinian, a ajuns ca echipa de gimnastică a României. Declin comparabil… Și cum să ne mai mirăm, când diplomația română abia dacă obține, la Washington, o întrevedere de douăzeci și ceva de minute la Departamentul de Stat? Nu mai vorbim aici de un simplu semnal îngrijorător, ci de un diagnostic de-a dreptul jalnic.
*
Ștefan POPESCU este doctor în istorie la Sorbona, un foarte cunoscut analist politic și, desigur, absolvent de CARABELLĂ târgovișteană…
Facebook
WhatsApp
TikTok
