3 octombrie… Biblioteca unei ambasade… E drept, a unei ambasade speciale, Palatul Farnese… Acesta găzduiește Ambasada Franței la Roma din vremea lui Ludovic al XIV-lea. Proprietatea este a statului italian, iar Franța plătește până în zilele noastre un napoleon de aur pe an. Din 1871, această minunată bibliotecă, pe care am frecventat-o ca bursier al guvernului francez în capitala italiană, a fost pusă la dispoziția Școlii Franceze din Roma.
*
3 octombrie… Statele Unite au anunțat sprijinirea Ucrainei cu informații pentru a executa lovituri în profunzime în Rusia. De fapt, acest lucru are loc din februarie 2022 și a fost suspendat, la un moment dat, numai cinci zile. Realitatea este că anul acesta SUA nu au trimis deloc Ucrainei arme sau bani.
*
4 octombrie… Foarte mulți oameni care urmăresc o anumită televiziune sau citesc o anumită publicație sau sunt abonați la un anumit cont de pe rețelele de socializare nu o fac pentru a descoperi adevărul, ci pentru a-și hrăni certitudinile. Ei nu caută răspunsuri printr-o dezbatere reală, ci doar oglinda propriilor credințe. În loc de reflecție, preferă aplauze și like-uri; în loc de întrebări, doresc confirmări. Mă întreb, cum este posibil acest lucru și la oameni de certă valoare, cu studii la cel mai înalt nivel, cu un anumit acces la informație. Ce anume ne împiedică să urmărim voci multiple? Ce anume împiedică diverse platforme media să promoveze un dialog constructiv între persoane cu viziuni diferite?
*
4 octombrie… Mulțumesc, Teodor Cataniciu, pentru dialogul stimulant!
youtube.com Ștefan Popescu: Poate Ucraina Doborî Kremlinul? | Dialog Liber Podcast #100
*
7 octombrie… Criza politică din Franța este generată de erodarea puternică a partidelor care au compus coaliția guvernamentală și perspectivele electorale destul de anemice ale forțelor politice din opoziția mainstream de stânga. În fundal trebuie adăugată prăbușirea în sondaje a președintelui Emmanuel Macron. Această situație face ca partidele, care până acum câteva luni erau în măsură să găsească formule de colaborare, să refuze să susțină un proiect de guvernare care poartă semnătura lui Emmanuel Macron. Competiția acestora este accentuată și de creșterea în sondaje a Reuniunii Naționale și de reticența majorității electoratului francez de a mai susține un arc republican de izolare a acestei forțe politice, de blocare a candidaților RN ajunși în turul al doilea. Tentația de a dizolva Adunarea Națională și de a aduce la Palatul Matignon un premier RN este temperată de riscul ca formațiunea politică fondată de Emmanuel Macron să sufere o înfrângere care să o marginalizeze durabil pe scena politică franceză, cu perspectiva de a fi scoasă din joc la un moment dat. Totodată, Macron nu dorește ca în ultimul său an și jumătate de mandat să fie un președinte lipsit de pârghii guvernamentale, altfel spus cu puteri limitate. Este motivul pentru care caută soluții în cadrul oferit de actuala legislatură (însărcinarea premierului demisionar de a constitui o „platformă de acțiune și stabilitate”).
P.S. Platforme d’action et de stabilité – frumoasă mai e limba franceză! Cuvintele te fac să ai creativitate. Rămâne de văzut dacă formula se va dovedi și funcțională. Probabil da, căci prea puține partide sunt pregătite de alegeri.
*
8 octombrie… Declarația fostului președinte Traian Băsescu potrivit căreia Franța și România ar căuta împreună să echilibreze o Germanie reînarmată pare mai degrabă un exercițiu de imaginație politică. Să afirmi că Franța plus România egal Germania ține mai curând de retorică decât de aritmetica raporturilor de putere pe plan european. Când caută un echilibru european, Franța o face prin alianțe de anvergură: tratatul de la Nancy cu Polonia (9 mai 2025), extinderea acordurilor de la Lancaster House cu Marea Britanie la componenta nucleară sau proiectele de cooperare industrială cu Italia. Este o strategie sofisticată, coerentă, care se sprijină atât pe o viziune continentală, cât și pe o capacitate de proiecție globală. Mai multe in editorialul meu din Gândul.
*
8 octombrie…Vizita Oanei Țoiu la Washington: o reluare a dialogului, dar fără noutăți majore… Vizita doamnei Oana Țoiu la Washington și primirea sa de către secretarul de stat Marco Rubio reprezintă, fără îndoială, o reușită la nivel diplomatic. După aproape un an fără contacte la nivel ministerial, întâlnirea (fie si numai de 30 de minute) marchează reluarea dialogului direct între România și SUA. Cu toate acestea, primele observații asupra mesajelor transmise de doamna Țoiu nu sunt complet încurajatoare. Mesajele referitoare la Rusia și la Ucraina au fost vizibil diluate. Afirmând că „prezența militară americană descurajează eventuale intruziuni”, tonul trimite subtil către Rusia, dar se află la mare distanță de accentele cu care domnia sa obișnuiește să vorbească acasă. Rămâne întrebarea dacă această diluare a mesajului este rezultatul unor sugestii externe sau rodul analizelor interne ale laboratoarelor noastre de politică externă. Agenda întâlnirii nu a adus elemente noi sau surprinzătoare. Discuțiile privind reactoarele de la Cernavodă sunt lucruri bătute în cuie de mai mult timp, dar contribuția României la importul de LNG american ridică mai multe întrebări tehnice: prin terminalele grecești de la Revithoussa și Alexandroupolis? Pe unde se face rezervarea de capacitate, având în vedere că operatorul bulgar este deja suprasaturat cu gaz provenit dinspre Turcia? Mai mult, dacă România dorește să devină un furnizor de securitate energetică folosind propriile resurse, de ce ar fi nevoie de LNG din alte țări? Introducerea acestui element pe agenda îmi spune că nu prea avem idei de cooperare pe partea economică. În fine, reorientarea bazei americane de la Kogălniceanu către Orientul Mijlociu nu mai reprezintă o noutate. După cum am semnalat în editorialul meu anterior din Gândul, baza americană de la Mihail Kogălniceanu – nu confundăm cu baza NATO, care este altceva – a fost deja utilizată pentru proiecția militară în această regiune.
*
9 octombrie… Președintele Finlandei are astăzi a treia întâlnire cu Donald Trump de la revenirea acestuia la Casa Albă. Nicușor Dan, președintele țării cu cea mai lungă frontieră cu Ucraina și cel mai apropiat stat de Crimeea, încă așteaptă, poate până în prima parte a anului 2026, o întâlnire echivalentă la Washington. Președinții Poloniei și Turciei au avut deja bilaterale la Washington. Situația evidențiază clar o ierarhizare regională: România rămâne pe poziția „în așteptare”. Explicația oficială a președintelui Dan – că este nevoie ca agenda să fie „bine pregătită” – nu stă în picioare. Un stat cu parteneriat strategic cu Statele Unite nu poate să aibă nevoie de luni de zile pentru a construi o agendă care să fie relevantă pentru partenerul său. Primirea de 30 de minute de la Departamentul de Stat a doamnei Oana Țoiu ne-a oferit un element important pentru agenda României: Marea Neagră rămâne utilă Washingtonului cu Mihail Kogălniceanu back up pentru Incirlik. De asemenea, lipsa referirilor la Ucraina și la Rusia îmi arată că în ciuda poveștilor cu Tomahawk, Washingtonul și Moscova continuă discuțiile. Diplomația română trebuie să țină cont de această situație!
Ștefan POPESCU este doctor în istorie la Sorbona, un foarte cunoscut analist politic și, desigur, absolvent de CARABELLĂ târgovișteană…
Facebook
WhatsApp
TikTok
