12 septembrie… „Poate că în curând nu va mai conta la fel de mult, dar deocamdată mai tot ce se întâmplă în lume încă are legătură cu ce vrea America. Doar că, după decenii întregi în care, în ciuda multiplelor fațete și schimbări de abordare, părea totuși că e destul de clar ce vrea America, acum nu mai suntem aşa de siguri. E America lui Trump confuză, inconsecventă, jucată pe degete de marii ei rivali? Invită ea însăși, cu bună-știință și calcul precis, la o lume în care rolul ei să fie diminuat considerabil? Cum se combină doctrina MAGA și cursa amețitoare pentru supertehnologie în deciziile pe care le ia America? O discuție, mai ales în contextul ultimelor zile, cu formidabilul analist de politică externă Ștefan Popescu, la THIS IS THE STORY. Să înțelegem mizele de acum ale Statelor Unite înseamnă să intuim direcția în care se îndreaptă lumea. O lume tot mai complicată, pe care încercăm s-o descifrăm în acest episod.” (Tudor Mușat)
https://www.youtube.com/watch?v=DiXJxfDQuYM
*
16 septembrie… Interviu acordat la televiziunea de stat siriană Al-Ikhbariya (Syrian News Channel) de președintele Ahmad al-Sharaa în care a dezvăluit că a negociat cu rușii pentru a obține plecarea lui Assad… Am susținut de atunci că plecarea lui Assad a fost teleghidată, rezultatul unei negocieri care i-a cuprins pe turci și pe americani. Rușii nu mai efectuau niciun bombardament în zona Homs, apoi, timp de aproape 36 de ore, autostrada dintre Damasc și coastă a fost lăsată deschisă și securizată, permițând sutelor de oficiali și apropiaților lor să plece în ordine spre Rusia.
*
17 septembrie… Știu, este imposibil. Și totuși există în România speranța că ultima președinție Donald Trump nu este decât o paranteză incomodă, menită să se încheie peste trei ani și aproape jumătate, înainte ca diplomația liniștitoare a Partidului Democrat să revină în prim-plan. Un editorial pe care îl semnez în Gândul. Această aspirație se citește prin gesturi mai mult sau mai puțin măsurate la nivel oficial, dar mai ales printr-un narativ predominant ostil față de cel de-al 47-lea președinte al Statelor Unite. De asemenea, prezența puternic mediatizată în spațiul public românesc a unor militari americani în retragere care sunt partizanii viziunii strategice a fostei administrații, a unei viziuni maximaliste în ceea ce privește războiul din Ucraina, arată în mod cât se poate de limpede o anumită preferință a Bucureștilor. Votul din 12 septembrie în favoarea rezoluției inițiate de Franța cu privire la soluția celor două state, Israel și Palestina, traduce voința de a se demarca discret de poziția adoptată de administrația Donald Trump. Justificarea prin așezarea acestui vot în linia tradițională a politicii externe românești care a susținut tot timpul soluția celor două state este înșelătoare.
*
18 septembrie… Președintele Nicușor Dan și cei care l-au sfătuit merită câteva cuvinte de apreciere pentru prudența și responsabilitatea de care dau dovadă în legătură cu ideea privind instituirea unei zone de interdicție aeriană deasupra Ucrainei. Exista o teorie potrivit căreia raportul de forțe poate fi răsturnat numai prin extinderea conflictului. Din această teorie au făcut parte și cele două episoade ale dronelor din Polonia și România. În ambele cazuri reacția a fost impecabilă. Polonia și România, pentru un ochi atent, au dat un răspuns similar și merită felicitate. Mă bucur că în statul român există o doză de luciditate și de imunitate la tot felul de presiuni și interese străine de obiectivele României.
Ștefan POPESCU este doctor în istorie la Sorbona, un foarte cunoscut analist politic și, desigur, absolvent de CARABELLĂ târgovișteană…
Facebook
WhatsApp
TikTok
