26 august… Am urmărit cu atenție alocuțiunea președintelui pe teme de politică externă. Cu toată obiectivitatea și cu toată bunăvoința, avem o mare problemă în privința formei, a conținutului, a ordonării ideilor, a capacității domniei sale de a reda elementele de limbaj puse la dispoziție de Administrația Prezidențială, de MAE și de alte instituții. Discursul nu a surprins deloc evoluțiile din mediul internațional, nu s-a referit la mijloacele României de a se proiecta în exterior pentru a-și atinge obiectivele, nu a dezvoltat deloc pe problematica UE, pe chestiunea vecinătății. Multe idei lipsite de consistență, precum diplomația economică pentru promovarea produselor companiilor private sau ideea că România ar putea fi hub între Europa, Asia și Africa… Nici nu vreau să mă gândesc la notele de informare ale diplomaților străini.
*
26 august… Cred că ar fi util să nu mai putem publica direct comentarii și analize. Ar trebui să se introducă obligativitatea filtrării acestora printr-o aplicație. Să existe și cursuri cu liniile generale pe care le putem urma. S-ar evita foarte multe lucruri. De exemplu, am formulat critici cu privire la declarația de politică externă a președintelui. Automat, două distinse doamne m-au sfătuit să plec la Moscova. Dacă tot ne digitalizăm, nu s-ar putea crea o aplicație care să îmi permită să mă încadrez în narativul care trebuie?
*
27 august… Știrea cu eventuala cădere a guvernului francez își dispută întâietatea și în presa de la noi. Ce ar putea însemna plecarea lui François Bayrou? Un moment dificil, însă nicidecum o criză politică sistemică ce ar putea conduce la demisia președintelui Macron. Franța celei de-a V-a Republici este o monarhie electivă îmbrăcată în veștminte republicane. Șeful guvernului este un paratrăsnet al președintelui. Prin urmare, dacă Bayrou nu va mai putea fi menținut, se va găsi cu siguranță un înlocuitor, având în vedere diversitatea opoziției, derivele celui mai proeminent personaj al acesteia, Mélenchon, și un sentiment de atașament la adresa statului care transcende culorile politice. Meciul cel mare se va da în aprilie 2027, la alegerile prezidențiale. Două tendințe își vor disputa adevărata poziție de putere în statul francez, dreapta radicală și neogaullismul.
*
27 august… Ce anume ar gândi un diplomat străin aflat în post la București care a urmărit discursul președintelui Dan de politică externă. Am încercat să îmi imaginez în primul meu editorial din Gândul. Să vedem ce anume a văzut un diplomat străin care a trebuit să urmărească intervenția președintelui României, dl. Nicușor Dan, pentru a face apoi o informare pentru țara sa. În primul rând, acesta a plecat mulțumit că nu a trebuit să lucreze prea mult într-o zi de sfârșit de vară în care vremea este tocmai bună să te plimbi prin București și să profiți de multele cafenele cu gust. Intervenția a fost neobișnuit de scurtă și ca formă, dar și în privința conținutului. Apoi lipsa de structură, de ordonare a ideilor (ciudat pentru structura intelectuală a unui matematician), de împărțire pe tematici transversale precum schimbările din ordinea internațională, diplomația climatică, lipsa abordării pe spații geografice – fundamentală pentru a înțelege orizontul de politică externă al României, Balcanii, Orientul Apropiat și Mijlociu (unde trăiesc, de altfel, cetățeni români sau de origine română), Africa de Nord.
*
3 septembrie… Imaginile spectaculoase de la Tianjin nu anulează procesul de negociere SUA-Rusia. Cred că americanii nu și-au propus un fel de „reverse Kissinger”. Este numai un mit. Despre strategia Washington-ului în editorialul semnat chiar astăzi în Gândul. Complicitatea și declarațiile generoase afișate de președinții Rusiei și Chinei cu ocazia summitului de la Tianjin al Organizației de Cooperare de la Shanghai (1-2 septembrie), participarea președintelui rus la gigantica paradă militară de la Beijing, cu ocazia celei de-a 80-a aniversări a Republicii Populare Chineze i-au făcut pe mulți observatori și comentatori să proclame eșecul strategiei americane vizavi de Rusia. Verdictul lor este definitiv: Trump a fost „dus de nas” de Putin, care nu are de gând să se desfacă din parteneriatul fără limite cu președintele Xi. Evident, ni se transmite că strategia „revers Kissinger”, adică doctrina Kissinger „pe invers” nu a funcționat, soluția fiind, în opinia domnilor şi doamnelor de la televizor, revenirea la strategia adoptată în primii trei ani de administrația Biden, de alianță a democrațiilor și deci la combaterea Rusiei pe frontul din Ucraina. Este fals să se creadă că experții care îl sfătuiesc pe președintele Trump și echipa sa politică – da, poate că uneori este impulsiv, dar cel de-al 47-lea președinte al SUA ia în seamă cele spuse de experți – și-au făcut vreodată iluzia sau vreun scop din a detașa Rusia de China. Obiectivul american este de a reconstrui cooperarea Occident-Rusia pentru a echilibra relația acesteia din urmă cu China. Evitarea pivotării Moscovei spre Beijing ar da posibilitatea rușilor de a face un transfer măsurat de tehnologie militară și de a încadra accesul Chinei la Arctica. Acest lucru oferă SUA timp în competiția pentru prima treaptă a podiumului și, pe termen ceva mai lung, preîntâmpinarea situației de a se găsi singură în fața unei puteri care, la un moment dat, poate urca acea treaptă.
*
3 septembrie… Comentariile catastrofale cu privire la cele două evenimente din China, situarea pe poziții moralizatoare, denotă o viziune binară a relațiilor internaționale. Ne-ar face bine mai mult calm pentru că, dincolo de convergența pentru multipolaritate, personajele din fotografia cu președintele Xi nu conturează o tabără monolitică. Ajunge să privim rivalitățile regionale: India-China, India-Pakistan, Rusia-Azerbaidjan etc. Iată, de exemplu, un fragment din declarația lui Emmanuel Macron la Beijing, în aprilie 2023, care arată modul corect de a se raporta la China: „Consider că dialogul cu China este esențial, deoarece noi, europenii din Uniunea Europeană, am greși dacă am lăsa exclusivitatea dialogului cu China altor europeni continentali, cum sunt rușii, și am accepta ca aceasta să fie singura cale de a interpreta evenimentele, de a înțelege jocul politic și de a propune opțiuni strategice„.
Ștefan POPESCU este doctor în istorie la Sorbona, un foarte cunoscut analist politic și, desigur, absolvent de CARABELLĂ târgovișteană…
Facebook
WhatsApp
TikTok
