FRAGMENTARIUM – Ștefan POPESCU – Lumea, pe scurt…

Sala de lectură a bibliotecii Institutului Pierre Renouvin (Universitatea Paris 1 – Sorbona)… Nu arată spectaculos, dar ascunde o comoară pe domeniul istoriei relațiilor internaționale. Am frecventat-o vreme de 8 ani, aproape zi de zi, inclusiv sâmbăta, la seminarele doctorale. După seminarii, discuțiile continuau la Bistorul L’Ecritoire. O școală inutilă dacă ai naivitatea să te întorci pe meleagurile dâmbovițene…

  

*

 

14 august… În timp ce noi suntem focalizați pe activitatea europenilor pentru a influența procesul de negociere dintre SUA și Federația Rusă, interacțiuni au loc și pe linia Moscova-Beijing-New Delhi; săptămâna viitoare au loc vizita ministrului chinez de externe la New Delhi – o premieră din 2022 – și vizita ministrului de externe indian la Moscova. Compania indiană Nayara Energy, care are legături cu compania rusă Rosneft, a început să livreze motorină pentru China.

*

 

14 august… Cum se poate ieși dintr-un război? În două feluri: prin victoria totală a unuia dintre beligeranți ori prin negociere care presupune inevitabil un compromis. Compromisul se obține nu pe baza de principii, ci pe baza unui raport de forță.

*

 

15 august…  Dacă vrem să analizăm reuniunea la nivel înalt din Alaska, trebuie să renunțăm la considerații de genul „SUA trebuie să facă asta” și să luăm în considerare numai faptele. Faptele sunt: situația militară a Ucrainei, interesele SUA și ale administrației Donald Trump, capacitatea și voința europenilor de a susține Ucraina mai mult decât prin declarații și livrări limitate de echipamente militare care nu permit victoria. Ah, și să nu uit, să ne debarasăm de narative care ne împing în ridicol: Putin e în stadiu terminal, Trump este omul manevrat de FSB.

*

15 august… În fundalul procesului de negociere cu Federația Rusă inițiat de Statele Unite se află China. Rapiditatea progreselor tehnologice chineze și obiectivele sale în materie de proiecție de putere sunt văzute la Washington drept o chestiune existențială. Astfel, în negocierea cu Rusia, Trump va căuta să obțină concursul europenilor. Dacă nu, va trece peste și va urma interesele stricte ale SUA. Este și motivul pentru care îl preferă pe președintele polonez, iar nu pe premierul Tusk. Nu e o chestiune de ideologie, de afinitate politică, ci de strategie diplomatică.

*

15 august… Să amintim contexul: la Marea Neagra, într-o țară vecină, este un război în jurul căruia se desfășoară un intens proces diplomatic. În cazul în care ajung mine în apele României sau în cazul în car, la un moment dat, ajung nave rusești, cei care vor fi „deranjați”, chemați să răspundă la apel primii și chiar să își dea viața sunt militarii din Forțele Navale.

Tu ești comandantul lor suprem, ești șeful politicii externe și nu mergi la Ziua Marinei. Chiar nu este inadecvare? Dar declarația dată în curtea mănăstirii cu privire la procesul diplomatic? Vădește substanța, înțelegerea evoluțiilor? Totodată, nu înțeleg de ce nu se pun întrebări. Cum se face că după o vizită în Germania, la scurt timp, cancelarul Merz organizează un summit virtual pe Ucraina și nu suntem invitați? Oare parti pris-urile, nevoia de a nu da apa la moară taberei antisistem trebuie să excludă întrebările și criticile?

*

16 august… Mai întâi scena: Alaska, teritoriu american, marchează fizic depărtarea de Ucraina, de flancul estic. În schimb, Alaska are deschidere la Arctica și privește spre Pacific. Teritoriul american acum și probabil o a doua întâlnire la Moscova ne arată dorința celor două părți de a discuta direct, fără intermediari. Apoi decorul: primire pe covor roșu, militari în uniforme de gală, deplasare cu aceeași limuzină, gesturi amicale și o fotografie oficială a summitului cu cei doi lideri zâmbitori. Un protocol care ne arată, ca de altfel organizarea în sine a summitului, că cele doua părți căzuseră deja de acord, iar acum aveam secvența de imagine a rezultatului unui proces diplomatic care a continuat neîntrerupt vreme de câteva luni. În sfârșit, declarația de presă comună deschisă, contrar protocolului (dar când agreezi așa ceva vrei să transmiți ideea de înțelegere, de bună desfășurare a discuțiilor) de oaspete. Aflăm că s-a ajuns la o înțelegere SUA-Rusia pe care trebuie să o accepte sau nu președintele Ucrainei și aliații europeni. Afirmația lui Putin cu privire la faptul că, dacă Trump ar fi fost președinte în 2022 războiul nu ar fi început, este mai mult decât o curtoazie. Cred că face referire la o Ucraină cel mult finlandizată.

*

17 august…  CNN relatează că Trump i-a spus lui Zelenski și liderilor NATO că Putin nu dorește o încetare a focului, preferând un acord cuprinzător pentru a pune capăt războiului. În timpul apelului, Trump a declarat: „Cred că un acord de pace rapid este mai bun decât o încetare a focului.” Bloomberg scrie că Trump ar putea începe să exercite presiuni asupra lui Zelenski pentru a ceda teritorii în schimbul unui armistițiu. Îmi este teamă că ne îndreptăm către un impas, iar propunerea rusă vizează exact acest lucru. Acord de pace înseamnă oficializarea cedării de teritorii și, fără îndoială, condiții privind așa-numita demilitarizare. Nu cred că cineva la Kiev își va pune semnătura pe așa ceva.

*

17 august… Câteva cuvinte despre întâlnirea de la Washington…. Faptul că merg atâția lideri europeni arată gravitatea situației în ce privește Ucraina. Tocmai am citit pe Reuters condițiile de pace ale Rusiei și, dacă sunt adevărate, cred că Zelenski și liderii europeni le vor respinge. Ceea ce înseamnă continuarea războiului pentru Ucraina, dar fără susținerea SUA. Dacă lărgim puțin perspectiva, observăm că tabăra occidentala dă semne de dezgheț față de Moscova: Coreea de Sud a invitat Rusia la summitul APEC (forumul economic al țărilor din Asia-Pacific) ce va avea loc la final de octombrie – Seulul a înțeles că trebuie să urmeze linia Washington-ului.

*

 

18 august… În preajma reuniunii de la Washington, un președinte, a cărui țară e printre primele afectate de orice decizie luată acolo, caută să aibă consultări cu omologi din regiune. În 2008, în contextul războiului din Georgia, președintele Traian Băsescu a luat avionul și a efectuat un turneu de două zile care a cuprins Moldova, Ucraina, Azerbaidjan, cred că și Turcia. Vacanță nu există! Reunești CSAT, organizezi o reuniune cu experți. E și o formă de a comunica, de a inspira încredere, de a incarna leadership. Dacă ai un univers intelectual și un simț al responsabilității, un simț al istoriei, aceste lucruri trebuie să îți vină automat.

*

18 august… Garanțiile de securitate nu reprezintă un concept clar, ele depind de mulți parametri. Primul este legat de detaliile acordului de încetare a focului. Apoi formula nu este universala: integrarea în NATO ar fi cea mai eficientă, dar este respinsă și de SUA și de Rusia. Integrarea în UE… Tratatul de la Lisabona conține o clauză de solidaritate, dar procesul greoi de decizie și, poate, imposibilitatea unanimității reprezintă o garanție inoperantă. Trupe europene la sol – statele europene nu sunt de acord toate… Corriere della Sera scrie că înainte de deplasarea la Washington, Georgia Meloni i-a spus lui Macron că nu e realistă. Dar, mă rog, să spunem ca o coaliție de voluntari… Trupele acestora trebuie să fie credibilizate printr-o clauza de securitate colectivă similară art. 5 din Tratatul Atlanticului de Nord. Mai trebuie să o accepte și rușii. Aici e o chestiune contradictorie: dacă nu se acceptă integrarea Ucrainei în NATO, cum poate fi acceptată o clauză de securitate colectivă cu țări membre NATO? Să spunem că se acceptă și aceasta, atunci cum ar putea fi imaginată participarea americana? Informații și logistică… Trupe europene în eșalonul 2 – poziționate în România și Polonia… Înarmarea puternică a armatei ucrainene… Toate formulele sunt, însă, premature.

*

19 august… Au capacitatea europenii să influențeze deciziile SUA? Tocmai s-a văzut această capacitate în negocierile comerciale. Am și mai mare convingerea acum că interesul SUA este dezangajarea față de Ucraina.

*

19 august… Câteva criterii care măsoară rezultatele unei reuniuni: concepte precise, iar nu vagi, care pot naște speculații sau lecturi diferite (garanții de securitate în coordonare cu SUA); existența unui comunicat final agreat; conferință de presă comună, cu întrebări precise (care nu se referă la costumul președintelui Zelenski)…

*

19 august… Henri Kissinger, White House Years… Orice asemănare cu realitatea e întâmplătoare și,, evident, exagerată… 2-3 aprilie 1973, Washington DC: Kissinger i-a spus președintelui sud-vietnamez Thieu că Statele Unite vor continua să susțină militar Vietnamul de Sud, chiar și după retragerea oficială a trupelor americane. A oferit garanții implicite privind asistența în echipamente și instruire pentru armata sud-vietnameză, astfel încât Thieu să simtă că țara sa nu este abandonată. Kissinger a subliniat că SUA nu vor forța Vietnamul de Sud să accepte un compromis defavorabil la negocierile de pace de la Paris și că Thieu va avea un cuvânt de spus în elaborarea termenilor. Au fost organizate întâlniri informale, precum prânzuri și discuții private, pentru a reduce tensiunea și a stabili încrederea intre liderul sud-vietnamez si Casa Alba.

*

 

20 august… Ai o fotografie din 2019 în care Ștefan Popescu apare la o masă dată de domnul Cozmin Gușă ca fost invitat la Realitatea (la emisiunea lui Rareș Bogdan am avut primele apariții în spațiul public – apariții neremunerate, evident) și în urma a două-trei interviuri pe Gold FM despre Franța (unde nu am făcut niciun rabat de la analiză). Ce faci? O scoți în 2025 și spui că Popescu a fost corupt de suveraniști și că este un fals pro-occidental.

Ștefan POPESCU este doctor în istorie la Sorbona, un foarte cunoscut analist politic și, desigur, absolvent  de CARABELLĂ târgovișteană…