Continuarea asistenței americane pentru Ucraina este condiționată de un acord pentru exploatarea metalelor rare. Nu pentru apărarea valorilor sau a ordinii bazate pe drept internațional, strict valoarea de întrebuințare… Partajul lumii, partajul afacerilor, cum scriau Pierre Renouvin și J-B Duroselle, creatorii școlii franceze de istorie a relațiilor internaționale (școală căreia îi aparțin), à propos de imperialismele concurente de la finele sec. al XIX-lea…
Este un moment critic în care a persista în iluzii și a formula critici nu ajută la nimic. Mai multă Europă, ar fi fost răspunsul la această criză și un proiect comun de autonomie strategică,însă statele membre UE nu sunt unite și, să o recunoaștem, nu se poate face la 27.
-x-
În cartea sa „Întâlniri cu Stalin„, Milovan Djilas amintește la un moment dat de „subordonarea tovarășilor români” în contrast cu „autonomia de gândire” a comuniștilor iugoslavi. Cred că cea mai mare eroare ar fi să ieșim cu declarații publice în care să preluăm cu copy paste declarațiile lui Donald Trump și să ne afirmăm disponibilitatea de a-i fi aliați în sânul UE. În acest moment trebuie să evităm să fim folosiți, în vreun fel, în vreo strategie împotriva acelor state europene care și-ar dori un front unit față de noua postură a Washingtonului. Deși este clar că așa va proceda administrația Trump, își va căuta aliați la bucată în interiorul UE, iar noi cred că ne vom alinia. Acum este însă marele pericol al instituirii Europei cu mai multe viteze.
-x-
În relațiile internaționale, în momentul în care apar în spațiul public informații cu privire la conturul unor aranjamente, înseamnă că negocierile sunt deja angajate.
-x-
Federația Rusă are toate șansele să revină ca parte a echilibrelor europene. Așa cum, la 1815, Franța înfrântă, după ce a bulversat Europa, nu este lăsată în afara arhitecturii politice europene, așa cum URSS, după ce a fost construit „Cordonul sanitar„, a fost reintegrată în sistemul internațional la 1932… În prezent, două forțe concură la această dinamică: SUA, care doresc un „deal” care să le permită câștigarea de timp în fața Chinei, și unele puteri europene care se vor simți lezate de noua politică externă a SUA. Decizia autorității daneze de reglementare cu privire la repararea Nord Stream reprezintă un mesaj la adresa SUA, dar și un semnal pe care ar trebui să îl avem în vedere noi, cei care ne ducem traiul la frontiera cu Rusia.
-x-
Încep să apară tot mai multe indicii ale elementelor care se vor afla pe masa negocierilor dintre SUA și Rusia, cu privire la Ucraina. Am avut, la finele anului, trecut declarația vicepreședintelui ales JD Vance cu privire la punerea între paranteze, vreme de 20 de ani, a aderării Ucrainei la NATO; la audierile din Senat, secretarul de stat desemnat M. Rubio a afirmat că teritoriile ocupate de ruși nu vor putea fi recuperate, aspect confirmat și de președintele Zelenski în noiembrie, atunci când a afirmat că trebuie lăsată diplomației sarcina de a recupera, în viitor, teritoriile anexate de Rusia. În sfârșit, agenția ANSA scria acum câteva zile despre intenția președintelui Trump de a retrage din Europa 20 000 de militari americani. Însă intenția de a discuta despre stabilitatea strategică, după cum ne informează The Hill, ne oferă un indiciu despre un obiectiv de altă natură: detașarea Rusiei de China. Iată că școala lui Kissinger nu a murit…
-x-
Ca locuitori ai unui stat cu resurse modeste din punct de vedere al capacității de a se proiecta în exterior, este inutil să ne întrebăm dacă sunt bune sau nu declarațiile cu iz imperial ale președintelui Trump. Cu excepția dezbaterilor, desigur… Mai constructiv ar fi să ne punem întrebarea cum ne adaptăm politica externă, dar și diplomația, în condițiile în care oamenii vor rămâne aceiași. Cum vom putea face o altfel de politică externă cu aceiași politicieni inadecvați, cu aceleași personalități care s-au aflat în ultimii 20 de ani în proximitatea deciziei și care vor rămâne neclintite precum sistemele lor de relaționare? Cum vom putea amenda softul, dar și acțiunea, când actorii spațiului public (presa, analiști și tot felul de comentatori) inhibă de multe ori orice intenție de a mai adăuga nuanțe?
-x-
„M-am întâlnit cu Titulescu pe plaja de la Cannes. Vorbea franceza mai bine decât mine. Ce om uimitor…” Asta scrie marele romancier german Thomas Mann despre diplomatul și omul de stat roman Nicolae Titulescu. „Salut în dumneavoastră, domnule Ministru, o forță europeană!” ii spunea omologul său francez Louis Barthou de la tribuna parlamentului. Aniversăm 135 de ani de la nașterea unui mare român. Sa învățăm de la Titulescu curajul de a ne urma propriile convingeri!
-x-
Câteva idei… „Circul a înlocuit Forul din antichitate, a devenit epicentrul vieții publice, locul unde poporul își manifestă sentimentele, spiritul de opoziție și de frondă. În tribunele circului împăratul ia contact cu subiecții săi și tot acolo, potrivit obiceiului, îi binecuvântează făcându-le semnul crucii. Tot în tribunele circului se joacă scenele cele mai tragice între suveran și poporul său, preludiu al revoltelor și revoluțiilor. […] Circul și religia, iată cele două ocupații de bază ale oricărui bizantin”. (Charles Diehl, „Bizanț. Grandoare și decandență”, Paris, Flammarion, 1919)
Ștefan POPESCU este doctor în istorie la Sorbona, profesor asociat la SNSPA, un foarte cunoscut analist politic și, desigur, absolvent de CARABELLĂ târgovișteană…
Facebook
WhatsApp
TikTok
