Uneori vorbesc prea mult, alteori prea multe. M-am schimbat pe mine și-am schimbat lumea vorbind. Vorbesc prea urât pentru o fată, prea sărac pentru un scriitor și prea împopoțonat pentru mase. Vorbesc prea încet pentru urechile care n-ar auzi nici dacă aș striga. Vorbesc prea lent pentru cei care n-au timp și prea repede pentru cei prinși în prezent. Vorbesc prea cu patos despre lucruri care nu înseamnă nimic și prea puțin despre cele pe care vor unii să le audă. Vorbesc cu voi despre tot ce n-au alții curajul să vă spună și vorbesc cu mine despre tot ce nu v-aș spune niciodată. Vorbesc prea mult cu oameni care nici n-ascultă și prea puțin cu cei cărora le-aș spune totul.
Mi-ai spus că vorbesc prea mult atunci când n-avei tu timp să mă asculți. M-ai certat că n-am vorbit când voiai tu să asculți povești. Când vorbesc despre ce mă pasionează, mă agit prea mult. Când vorbesc despre ce-am construit, mă laud. Când vorbesc despre idei, exagerez. Când n-am să mai vorbesc deloc, ce-ai să-mi mai spui?
Va veni însă și ziua aceea în care n-am să-ți mai vorbesc. Când am să obosesc, am să mă opresc. N-am să mai spun nimic și-atunci n-ai să mai știi. Am să stau în liniște și-am să ascult ce au alții de spus. N-am să mai răspund la întrebări, n-am să mai spun povești și n-am să mai strig pe nimeni. Ce-ai să faci cu totul timpul pe care l-ai fi pierdut ascultându-mă? Ai să schimbi lumea? Ai să-ți asculți instinctele sau ai să asculți poveștile altcuiva? Va fi liniște curând. O liniște pe care-o merităm.
Știi ce n-ai luat în calcul când ți-ai dorit să nu mă mai auzi vorbind? Acum n-am să-ți mai spun când plec. Am să plec și poate-ai să bagi de seamă când vei avea timp să te uiți în jurul tău. N-am să-ți mai spun când faci un pas greșit. Poate-ți prinde bine să te lovești de ziduri, ori să te împiedici și să cazi. N-am să-ți mai spun tot ce-i frumos în lumea asta ș-ai să vezi doar prin ochii tăi. N-am să mai spun cât de buni sunt oamenii și-atunci, fără cineva care să creadă în ei, vor dispărea.
Se apropie ziua în care n-am să mai spun nicio poveste. Multe vor rămâne nespuse-n lumea asta. Se apropie ziua-n care n-am să mai am energia de a vorbi cât să acopăr tot ce nu merit să aud. Multe voci urlă tot mai puternic și într-o bună zi n-am să mă mai pot auzi peste ele. Poate când am să tac ai să-nțelegi de ce m-am obosit să vorbesc până acum. Poate în liniștea ce va rămâne veți auzi ce e cu adevărat în mintea voastră.
Claudia F. BADEA este redactor-colaborator la „Gazeta Dâmboviței”, a studiat Jurnalism la „Facultatea de științe Politice, Litere și Comunicare”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
