FIRUL ÎN PATRU – Claudia F. BADEA – Vorbesc prea urât pentru o fată

   Mi se spune de multe ori că vorbesc prea urât, prea vulgar pentru o fată. Că limbajul meu nu este potrivit pentru o domnișoară, ori că „facultățile” și cărțile citite nu se potrivesc cu un astfel de limbaj. Inițial doar mă amuzam la astfel de afirmații, apoi am devenit curioasă: ce-i atât de deranjant? Ce-i nemulțumește pe unii la felul în care vorbesc? Ia să vedem!

   Prima motivație pentru supărarea unora pe limbajul meu tulburător de nedemn de această doamnă elegantă și rafinată care sunt în mod evident, a fost legată de-un sexism de care doar o societate patriarhală până-n măduva oaselor este capabilă. Eu, această reprezentantă a sexului de vitrină, nu-mi pot permite să folosesc decât un limbaj delicat, izvorât din puritatea zeiței naturii. Protocolul social îmi interzice să vorbesc despre altceva decât flori, mătăsuri și, maxim condimente. Nu pot folosi cuvinte care să depășească aria de toleranță a bărbatului care ține sforile mele strâns. De ce trebuie și cine spune că trebuie să mă port astfel? N-am nici cea mai vagă idee și tocmai din acest motiv nu mă interesez prea tare de astfel de standarde și cutume.

   Pe de altă parte, m-am gândit că oamenii care îmi tot reproșează astfel de lucruri au un soi de prejudecăți, de tipar la adresa oamenilor care fac, cumva, dovada unei forme de dezvoltare intelectuală. Plăcerea pentru literatură și bucuria de a învăța au făcut total opusul a ceea ce cred unii c-ar trebui să se întâmple. Toate aceste eforturi mi-au demonstrat că mai important decât felul în care ambalez ce am de spus este, de fapt, ce dracu scot pe gură. Dacă mesajul meu a ajuns la tine, însă te revoltă forma în care a ajuns, crede-mă, n-ai să înțelegi nimic din ce-am avut de spus nici dacă aș scoate toate cuvintele „vulgare”. Cei cu care-aș sta de vorbă chiar și dincolo de moarte probabil nici n-au băgat de seamă că sensurile care-mi ies din condei au uneori haine murdare. Cu cât mai multe cărți citite, cu atât mai multă libertate, iar dacă tu crezi că rolul cărții este de a ne cizela și cenzura limbajul, atunci n-ai înțeles nimic despre cărți.

   Ști de ce cred eu că sunt oamenii deranjați de faptul că vorbesc prea vulgar pentru o fată? Pentru că pun prea mult preț pe cuvinte. Dau o valoare inestimabilă unor adunături de sunete menite să creeze iluzia ordinii. Cuvintele nu sunt altceva… Trebuiau să ușureze comunicarea dintre oameni, dar au încâlcit-o și-au golit-o de suflet. Cuvintele au atâta valoare, atâta sens și atâta putere cât le dăm. Ele nu există independent de conștiința noastră și nu spun nimic fără intenția noastră de a spune. Tocmai din cauza fragilității lor și-a lipsei de ordine evit să le folosesc pentru a-mi proba iubirea, admirația, ori respectul. Cuvintele sunt pentru mine cărămizile fără de care nu mi-aș putea construi universul, dar ele au însemnătate atât cât le ofer eu. Cuvintele nu ne rănesc dacă nu le vedem ca pe niște arme, nu ne mângâie dacă înțelegem că ele nu înlocuiesc brațele și nici nu ne slăvesc odată ce le dezbrăcăm de tonul solemn.

   Dacă te deranjează felul în care vorbesc ești, probabil, nedemn s-auzi ce am de spus, iar dacă pentru tine cum spun valorează mai mult decât ce spun să nu-mi pui vreodată întrebări  c-am să-ți răspund.

Claudia F. BADEA este redactor-colaborator la „Gazeta Dâmboviței”, a studiat  Jurnalism la „Facultatea de științe Politice, Litere și Comunicare”…