Stăteam pe două fotolii, unul în fața celuilalt, vorbind într-un birou dintr-o instituție publică. Eram încă un copil ce purta poveri greu de închipuit. S-a ridicat de pe fotoliul lui, s-a dus până la ușă și când s-a întors, de nicăieri, fără niciun fel de avertisment și profitând poate de faptul că n-am să-i pot vedea mișcarea în timp util cât s-o opresc, mi-a pus mâna pe sâni. Am amuțit și într-un gest rapid i-am dat mâna laoparte. S-a așezat râzând din nou pe fotoliu lui, de parcă făcuse cel mai firesc lucru din lume. Paralizasem aproape complet. Țin minte doar că îmi era frică să mă ridic și să plec.
Am mai vorbit o vreme, dar nu știu ce-a mai zis. Nu îl mai auzeam și mă străduiam să nu vadă groaza din ochii mei. Dacă mă ridic și mă prinde de mână? Dacă mai încearcă iar? Dacă va spune cuiva? Dacă a spus deja cuiva și era doar un pariu pe care voia să îl câștige? Dacă nu sunt eu singura? Dacă nu va fi ultima oară? Am găsit în sfârșit în capul meu mic o scuză banală să plec cât mai grabnic, dar coșmarul meu era la un pas să se întâmple.
M-am ridicat, m-a prins de mâna stângă și m-a smucit spre el. Am vrut să mă trag înapoi, dar mi-a prins și cealaltă mână să nu-l mai pot împinge. A încercat să mă sărute și mă tot feream. Îmi era frică să țip pentru că îmi era frică de ce mi-ar putea face dacă scot vreun sunet. Plus că, ce-ar fi zis cei care aflau? Ce căutam eu acolo? De ce i-am permis să mă atingă? Sigur și eu am vrut…
M-a târât într-un colț mai ferit al biroului în așa fel încât să nu-l vadă cineva dacă ar fi intrat pe ușă. Tremuram și mă chinuiam să scap, însă fără succes. Era mult mai puternic decât mine. Cu o mână îmi ținea ambele încheieturi, iar cu cealaltă mă atingea peste tot. Îmi era greață, voiam să mor, să dispar, să urlu, să vină dracu cineva să mă scape de acolo. M-a întors și m-a izbit de un dulap, cu spatele la el. Țin minte că am ridicat tonul atunci și i-am cerut să înceteze. N-am să uit toată viața rânjetul și felul în care mi se strângea stomacul de fiecare dată când mă săruta pe gât sau obraji. L-am călcat cu tocurile în încercarea mea disperată de a mǎ elibera și într-un final, când aveam deja lacrimi în ochi și a văzut că tot ce fac e să mă zbat disperată să scap din mâinile lui, mi-a dat drumul, însǎ tot râzând. Era încă o glumă pentru el.
Crezi că am fugit imediat pe ușă? Nu! Îmi era frică. Ce vor spune cei care mǎ vor vedea ieșind așa din acel birou? Poate dacă zâmbesc și mă port frumos până reușesc să-mi strâng lucrurile și să ies nu va mai încerca nimic și nu va spune nimănui. Oamenii aveau să mă învinuiască oricum pe mine. O mai făcuseră și în trecut în conjuncturi similare…
Mi-am luat în liniște geaca, geanta și am zâmbit mergând ușor cu spatele spre ușă. Crezi că am ieșit pe ușă și aia a fost, nu?! Nu! A venit rânjind după mine, m-a împins cu spatele de ușă și a încercat din nou să mă sărute în timp ce mâinile lui încercau să-mi deschidă geaca. Am zis un Încetează! mai răspicat și am apăsat clanța ușii în așa fel încât să se deschidă și poate să-l mai sperie gândul c-ar putea fi văzut sau auzit. S-a oprit! Nu a mai zis nimic, iar eu am plecat lăsându-l în ușă, rânjind.
Am început să tremur și să plâng imediat ce am ieșit afară și m-am îndepărtat puțin de clădire. Ce să fac? Cui să-i spun? E rușinos! Oi fi făcut eu ceva… Am ales să tac. Și tac de 10 ani. E oricum cuvântul lui împotriva cuvântului meu. Contextul a făcut să-l mai văd, iar, și iar, și iar, și iar… N-am mai rămas niciodată singurǎ cu el într-o încăpere, dar asta nu-l oprea să încerce să mă mai atingă… Îmi era scârbă de el, de mine și credeam că toată lumea vede și știe. Am plâns multe nopți, iar azi mi-am reamintit și mi-a revenit dezgustul, furia, frica și neputința.
Asta e povestea mea. Sau nu…
Asta e povestea fiecărei femei pe care o cunoști!
Uneori apuci să pui mâna pe clanță, alteori nu. Dar taci! Taci pentru că e rușinea ta, pentru că ce-o să zică lumea, pentru că nu te crede nimeni, pentru că asta nu a fost nimic. Taci pentru că zi de zi ești fluierată, atinsă, lovită, bruscată, agresată și redusă la un leș fără conștiință și durere.
Zi de zi femeile sunt supuse agresiunilor de orice fel – mama, sora, copila, bunica, angajata, prietena, clienta… orice statut ar avea ea, femeia trece zilnic prin cel puțin o forma de abuz. Iar abuzatorul cine e? Păi, de cele mai multe ori părintele ei, copilul ei, fratele ei, șeful ei, soțul ei, taximetristul care o aduce acasă, mecanicul care-i schimbă cauciucurile de iarnă sau chelnerul de la restaurant. Întreabă orice femeie din jurul tău și-ți va spune cel puțin o poveste ca asta.
Dar de ce tace femeia? Pentru că a fost educată ca agresiunea înseamnă iubirea, pentru că i s-a spus constant că sigur a făcut ea ceva, pentru că e mereu vorba despre ce poartă ea, unde era ea, ce a spus ea sau ce a făcut ea. Pentru că orice reclamație e în ochii societății un autodenunț. Reclami ca să ți se râdǎ în fațǎ, ca să îți fie minimalizatǎ durerea, ca să vezi încă o datǎ cât de puțin contezi…
Am ajuns la al 57-lea femicid oficial, adică a 57-a femeie ucisă doar pentru că a avut nenorocul de a se naște femeie. Zi de zi o noua știre – un medic abuzează o femeie cu dizabilități, un profesor universitar abuzează studente, un antrenor își bate sau hărțuiește elevele, un bărbat îi dǎ foc unei alte femei, o noua copilǎ cade pradă propriului părinte, unchi sau frate mai mare, un nou apel la 112 anunță o alta casǎ în care violența domestică e sunet de fundal.
Zi după zi femeile trăiesc cu gândul că și azi trebuie să facă ceva fără consimțământ doar pentru că au un certificat de căsătorie. De la cele mai mici vârste, până la final, fiecare femeie poartă povara poveștilor pe care nu le-a spus nimănui, a amintirilor pe care nu le poate uita niciodată. Fiecare femeie știe ce înseamnă presiunea, rușinea, sila și furia pe care nu i-o poți spune nimănui.
E luna conștientizării violenței împotriva femeilor. Întreabă femeile de lângă tine când au făcut cu adevărat ceva de bună voie și nesilite de nimeni. Și haide să nu le mai spunem fetițelor că băieții care le trag de codițe și le îmbrâncesc fac asta pentru că le plac.
Facebook
WhatsApp
TikTok
