Deși unii cred că fiecare om care-a trăit vreodată a avut un suflet distinct, eu nu cred că universul ar fi făcut atâta risipă de energie. În plus, vocea din capul meu care-mi tot spune ce să fac și îmi explică lucruri despre oameni și viață, nu pare a fi deloc crudă. Sufletul meu nu s-a creat acum 27 de ani. Nu e crud. E prea greu de cărat pentru un nou născut. Uneori e atât de greu că-mi vine să-l trag afară și să i-l pun în cârcă celui ce mi l-a dat fără măcar să mă întrebe și apoi să trăiesc așa, fără să fiu.
Când m-am născut acum, universul m-a făcut să uit de toată durerea pe care-oi fi pricinuit-o sau îndurat-o, dar sufletul nu se ușurează prin uitare. Nu-l mai pot tachina cu mintea, dar îi simt apăsarea. A văzut multe și-a strâns multe bucăți de la alte suflete, dar câte bucăți din el s-or fi rătăcit în sufletele ce n-au vrut cu nici un chip să-l primească? Uneori mă întreb prin ce-a trecut și câte din ce-a văzut nu s-au arătat încă conștientului.
Cândva și sufletul meu a fost crud. Un bulgăre de energie s-a desprins din întreg și-a apărut viață. De la un trup la altul se tot îngreuna, dar nu a fost niciodată pregătit pentru marele test al maturizării. Murea-ntr-un trup, se așeza de-o parte, își punea simțirile-n ordine și le stivuia bine, apoi uita tot și mai trăgea un loz. Și tot așa până ce-am ajuns în prezentul meu. Numai el știe câte-a strâns și pe unde le-a înghesuit, dar simt că nu e pregătit pentru marea întrebare. Cum ce întrebare? Într-una dintre zile, când va părăsi un trup, Dumnezeu îl va aștepta, ca de obicei, și-l va întreba: Dacă îți dau voie să te întorci și să trăiești aceeași viață, în exact același mod, vei accepta? Dacă răspunsul e nu, tragi un loz nou, uiți și-o iei de la capăt. Dacă răspunsul va fi da, atunci universul va înțelege că ți-ai atins nivelul maxim de înțelepciune și că sufletul tău e pregătit să se reîntoarcă în absolut și să renască cu adevărat ca o parte nemărginită a infinitului.
Dar sufletul meu bătrân încă mai are de călătorit. Pare că a fost în multe locuri și ar avea multe povești de spus universului, dar nu e suficient de puternic pentru a se întoarce-n absolut. Înainte însă de a lua decizii de unul singur din dor de infinit, îl voi spulbera în nenumărate bucăți pe care-am să le împrăștii prin lume. Când cineva le va descoperi pe toate și le va pune la loc, atunci poate decide singur dacă e pregătit pentru renaștere. Până atunci însă, să îndure!
Pentru voi, sufletele mai tinere care rătăcesc dezorientate prin lume, nu uitați să trăiți fiecare zi ca și cum ar trebui să repetați aceeași zi timp de-o eternitate.
Claudia F. BADEA este redactor-colaborator la „Gazeta Dâmboviței”, a studiat Jurnalism la „Facultatea de științe Politice, Litere și Comunicare”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
