Cu toată că cercetările recente arată că gene ale speciei Neanderthal au rămas prezente și s-au transmis până astăzi, Sapiens rămâne dominantul genului Homo. E frumos să credem că Sapiens a supraviețuit doar prin faptul că a înțeles necesitatea grupului social, dar a fost mai mult de atât. Sapiens a reușit să distrugă toate celelalte specii, inclusiv pe uriașul Neanderthal, nu datorită abilităților sale sociale, ci cu o viclenie, o ură și o răutate greu de explicat. Sapiens a supraviețuit pentru că a știut cum să-i vâneze pe ceilalți Homo. A învățat când e cel mai prielnic moment să atace și a reușit să extermine tot. Răutatea s-a amplificat atât de mult în timp încât, neavând pe cine să vâneze, acum se vânează între ei. Instinctul animalului care s-a ridicat în două picioare încă arde puternic și lipsa de control o putem vedea peste tot în jur.
De multă vreme am pus sub semnul incertitudinii moralitatea reală a lui Sapiens, dar astăzi voi face o comparație puțin neobișnuită. Abordez un subiect nu tocmai ușor de digerat, dar cu siguranță interesant și intrigant de dezbătut oricând. Astăzi voi vorbi puțin despre ipocrizia cu care Sapiens decide acum ce este moral și ce nu, căci ce e sau nu etic nu e, cred eu, doar o chestiune de opinie. Cei care cred că etica se ocupă cu a decide „ce e bine și ce nu e bine să facem” sunt invitații mei să-l citească pe Immanuel Kant, părintele eticii și-apoi să-mi spună și mie dacă el vorbește în teoriile lui despre faptul că e frumos să dăm „Bună ziua!” pe stradă. Etica explică rațional și lucid tot ce religiile au pus sub semnul fricii față de unul sau mai mulți zei. Dar nu despre teoretizări vreau să discut eu acum, ci despre cum două evenimente istorice importante cu valori științifice incomparabile sunt puse pe trepte diametral opuse atunci când vine vorba de moralitatea din ochii lui Sapiens.
Să vorbim prima dată despre Cruciade. Aparent acestea au fost ca oricare alt război de cucerire a teritoriilor, scopul fiind expansiunea într-o perioadă prosperă. În profunzime un război între doi Zei. Ce mod mai bun de a face masele să creadă și să se supună unui Zeu dacă nu să-i faci să creadă că Zeul lor le dă putere să-i ucidă pe cei ce nu cred în el? Știu că pare lipsit de moralitate ce spun , însă, dacă privim sincer și rece, mii de oameni au fost omorâți în numele credinței. Creștinii au pus în fața lui Dumnezeu trupurile a mii de tineri care nu-l venerau, dar și Alah a primit ofranda lui. Cu o mână pe Biblie și una pe sabie, Sapiens a pus în cârca Zeilor dorința lui de a vâna. Astăzi liderii creștin nu mai discută despre cum au ucis sub umbra crucilor și-n straie sfinte, ci le spun urmașilor că s-au apărat de păgâni și că Dumnezeu i-a ajutat să biruiască. Astăzi, după sute de ani de evoluție și știință, nu faptul că unele state și-au dorit să se extindă mi se pare lipsit de moralitate, ci faptul că au pus dorința lor sub voia a ceva ce trebuia să fie pur. Astăzi creștinii sunt niște eroi care s-au apărat de dușmanul din Orient, iar cei ce-au ucis sunt Martiri. Cum e o Cruciadă mai sfântă și mai pură decât orice alt război? Doar pentru că în loc de steaguri în prima linie sunt cruci asta nu înseamnă că războiul e sfânt. Ororile din acea vreme sunt astăzi lăudate. Măcar de-ar fi adus un beneficiu umanității, exceptând hrana sadică oferită animalului interior.
La fel de multe orori, ori poate mai puține, a pricinuit și Josef Mengele. Pentru cei care nu știu, Mengele a fost un lider SS, medic, responsabil de „selecția” evreilor ajunși în lagăre. Având atâta putere, Mengele a ales s-o folosească, în felul lui, în scopul științei. Selecta prizonierii la intrarea în lagăre și-și alegea cobaii. Ani de-a rândul a făcut experimente pe perechi de gemeni și pitic, dar a și încercat să transforme prizonierii în „rasa pură”. A comis orori greu de descris și mulți dintre cobaii săi au sfârșit în acele laboratoare. Prizonierii pe care îi alegea erau hrăniți cum trebuie și mereu îngrijiți. Își făcea experimentele doar pe oameni sănătoși. Există și supraviețuitori care-au povestit prin ce-au trecut. El este considerat unul dintre cei mai mari criminali ai lumii și nici măcar deservirea științei nu justifică ororile comise… A făcut lucruri greu de descris, însă datorită caietelor în care nota totul, găsite după moartea lui, medicina modernă, fie că vrem sau nu să credem, îi datorează astăzi mult din evoluția sa. Datorită lui Josef Mengele medicina a avansat surprinzător de mult. În intenția lui de a construi rasa pură a pus bazele fertilizării artificiale, transplantului de organe și a altor direcții din medicina de azi. Un criminal care-ar fi fost executat pe loc dac-ar fi fost prins a dus știința la un nivel la care nu știe nimeni dac-ar fi ajuns fără mintea lui înspăimântătoare.
Știu că pare prostesc să compar aceste două situații, dar mă intrigă: cum poate Sapiens, acest animal mereu flămând, să considere lăudabile mii de crime în sute de ani de războaie care n-au dus nicăieri, dar să condamne cu toată vehemența zeci sau sute de crima săvârșite în câțiva ani, de un singur om, dar care totuși au dus la o revoluție științifică? Categoric aportul în medicină nu justifică cruzimea lui Mengele, dar nici o cruce în mână nu justifică sute de ani de război în numele credinței. Dacă judecăm etic, o crimă e tot o crimă, însă aportul adus evoluției pune la îndoială lipsa de moralitate de care este acuzat Mengele. Și totuși, cum poate fi o crimă în numele credinței mai puțin condamnabilă decât una în numele științei? Dacă crima e tot crimă, atunci cum de cei care-au luptat în Cruciade sunt Martiri, iar Mengele e doar un criminal atroce? Oare liderii grupurilor Sapiens sunt supărați că n-au fost invitați la vânătoare?
Claudia F. BADEA este redactor-colaborator la „Gazeta Dâmboviței”, a studiat Jurnalism la „Facultatea de științe Politice, Litere și Comunicare”…