N-am fost niciodată de acord cu ideea de rușine ca metodǎ de adaptare socială, deși fac parte din generația crescută de părinții care regreta azi comunismul nerealizând că-și regreta de fapt tinerețea. Pentru generația mea rușinea era litera de lege – de asta azi e mai probabil sa mor de sete lângă tine decât să-ți cer o cana cu apǎ si de asta cam toți cunoscuții mei știu ca la ei acasă eu nu vreau niciodată nimic. Lupt in continuare cu rușinea de a cere ajutor, insa aici discuțiile sunt mult mai complexe si demne de un text separat.
Am picat si eu in capcana rușinii si m-am trezit de multe ori spunând ca problema la noile generații e faptul ca nu le mai e rușine sa fie prosti, neciopliți sau mitocani. Credeam si eu ca daca ești prost ar trebui să-ți fie frica sa deschizi gura, ar trebui sa te simți umilit daca deschizi gura, dar de ce sa fie așa? Oricum când ești prost nu pe tine pica greul. Și-atunci de ce sa aibă rușinea vreun fel de efect asupra ta?! Prostul nu prea știe ca-i considerat astfel, deci nu ar ști de ce să-i fie rușine. El doar nu are toate fricile noastre, toate reținerile. De ce să-i fie rușine de prostia lui? Crezi ca noi nu suntem prosti? Crezi ca tu le stii pe toate si cel care nu e ca tine ar trebui sa se rușineze? Ce ar mai fi interesant in lume daca toți le-am știi pe toate?
Prostului nu-i e rușine de cine este pentru ca el nu crede ca trebuie sa se încadreze in anumite standarde, el nu simte ca pierde ceva daca nu pune mâinile pe batistuță ca sa vadă cineva daca are unghiile curate. Prostul nu crede ca sa stai cu mâinile la spate te face mai inteligent si nici ca obedienta e calea către succes. Prostul nu crede ca e relevant sa arunci cu dumneavoastră in stânga si in dreapta si nici nu crede ca se va schimba ceva daca așteaptă ordonat in linie. Pe el nu-l interesează daca îți rănește orgoliul, daca ți-ai băut cafeaua, daca ai apucat sa mănânci sau daca ai altceva mai bun de făcut.
Una dintre cele mai mari frustrări ale oamenilor e sa vadă un prost având succes, dar fără sa priceapă ca acel succes a venit tocmai pentru ca nu a stat sa gândească de 10 ori, nu a stat sa se întrebe ce ar fi daca. A strigat atunci când a simțit ca e nevoie, a bătut cu pumnul in masa, n-a luat in calcul nicio secunda eșecul mai degrabă decât succesul si nu i-a fost teama sa se facă de ras pentru ca scopul lui era mai important decât felul in care îl vad oamenii. Prostul, ce-i drept, nu poate face lucruri mărețe, insa doar cei deziluzionați cred ca fiecare om trebuie sa aibă un scop măreț.
Şi-atunci, uitându-mă in jur, de ce sa cred ca rușinea e problema?! Ce-mi aduce mie rușinea și-i lipsește prostului? Cu ce ma ajuta pe mine rușinea? Nu spun cum ma simt, nu cer ce am nevoie, nu ii dau coate nimănui sa se dea mai încolo, tac in fata nedreptății celor de care ar trebui sa îmi fie rușine. Nu plec atunci când prezenta mea pare sa nu conteze, nu strig, nu deranjez si nu refuz ceva ce-mi face rău.
Rușinea e arma oamenilor care nu au argumente, care vor sa stăpânească peste cineva, care nu știu sa educe, care nu-și accepta limitele, care se tem sa iasă din tiparul social. Le spunem copiilor c-ar trebui sa le fie rușine pentru ca suntem incapabili sa le explicam repercusiunile unor acțiuni ori pentru ca nu vrem sa ne depășească succesul. Le spunem prostiilor c-ar trebui sa le fie rușine de prostia lor pentru ca avem impresia ca doar genialitatea contează. Le spunem celor urați sa le fie rușine pentru ca nu putem noi vedea dincolo de standardele nerealiste ale societății.
Nu va mai educati copiii sa le fie rușine. Sa înțeleagă atunci când ranesc pe cineva ori sa înțeleagă atunci când ceva nu le aparține, dar sa nu le fie rușine să-i spună unui adult când greșește doar pentru ca acel adult are un orgoliu prea fragil ca sa accepte ca vârstă nu vine la pachet cu perfecțiune. Nu-i mai învățați pe copii sa le fie rușine sa ceara ceva. Sa ceara! Sa ceara pana primesc ce vor, dar sa nu ia din ce e al altuia. Sa nu le fie rușine sa spună nu atunci când ceva nu e pe placul lor pentru ca sunt la fel de vii ca noi; nu ne sunt nici inferiori, nici sclavi supuși.
Rușinea e apanajul neputinței, al fricii si al celor orgolioși.
Facebook
WhatsApp
TikTok
