Să nu-i spui mamei că n-am mâncat! Dacă o să audă își va lăsa toate treburile ei și-o să alerge de grabă la bucătărie. O să scoată pe masă tot ce are prin frigider, o să pună de grabă o oală la foc și va pune în ea cele mai frumoase legume și cea mai proaspătă carne. Va pune mâncarea caldă într-un vas, îl va așeza într-un coș și va pune alături pâinea ei cea proaspătă și cele mai frumoase fructe. N-o să țină cont nici de lucrurile lăsate baltă prin curte, nici de petele de mâncare de pe haine, căci a făcut totul pe grabă. Va lua coșul și va veni în calea mea, oriunde aș fi, căci ea mereu și-a hrănit puiul. Așa că nu-i spune fiindcă eu doar m-am luat cu viața și-am uitat să mănânc. Azi ar trebui, de fapt, s-alerg eu grăbită cu coșul plin la ea.
Să nu-i spui mamei că n-am dormit! Picioarele ei care păreau să nu obosească niciodată acum nu mă mai pot legăna, însă are să ia pătura care știe că-mi place cel mai mult și-are să vină să mă certe. Mă va certa până ce mă voi întinde în pat. O să mă învelească, o să mă sărute pe frunte și-o să mă vegheze. Nu doar până adorm, ci până mă voi trezi ca să fie ea sigură c-am dormit suficient.
Să nu-i spui mamei că mă vezi plângând! Are să-și facă griji și-o să vrea să plângă cu mine. Se va supăra că nu mă poate alina și-are să-și amărască inima cu cel ce m-a făcut să plâng. Va vrea să mă strângă în brațe, dar micile trucuri din copilărie nu opresc și lacrimile de oameni mari. Mama trebuie să-mi vadă numai zâmbetul, căci pentru el a muncit și-a vărsat ea destule lacrimi.
Să nu-i spui mamei că mă doare! Are s-o doară și pe ea de un milion de ori mai tare și ea nu mai trebuie să simtă durere. Va aduna toate bandajele pe care le are și va vrea să-mi curețe rănile, dar se va supăra și mai tare când va vedea că leacurile ei nu-mi mai alină durerea și că nici dacă pupă nu mai trece. Deși griji își va face mereu, las-o să știe că nu-mi mai face rău nimic și că sunt copilul puternic pe care ea l-a crescut.
Să nu-i spui mamei c-am crescut! Pentru ea am să rămân mereu puiul mic, inocent și fără griji. Nu va înceta niciodată să vrea să mă hrănească, să mă sărute la culcare, ori să pupe unde mă doare ca să-mi treacă. Nu-i nărui lumea! Nu-i spune c-am crescut om mare și că trec și eu prin greu cum a trecut și ea.
Dac-ai să te întâlnești cu ea să-i spui ce copil bun a crescut. Să-i spui că zâmbesc mereu, că mănânc când trebuie și că nu mă doare nimic. Să-i spui să nu-și mai facă griji și să fie mândră…
Claudia F. BADEA este redactor-colaborator la „Gazeta Dâmboviței”, a studiat Jurnalism la „Facultatea de științe Politice, Litere și Comunicare”…