FIRUL ÎN PATRU – Claudia F. BADEA – Respectul nu stă-n „dumneavoastră”

Dacă e ceva ce mă sufocă de-a dreptul în limbajul românilor, acela e „dumneavoastră”. M-ai putea contrazice spunându-mi că-i o formă de respect cu un echivalent în fiecare cultură, dar dacă ai puțină răbdare îți voi explica de ce respectul n-are legătură cu vorbitul la persoana a III-a și folosirea pronumelor personale de politețe.

Prin prisma personalității și intereselor mele, am cunoscut foarte mulți oameni care merită mai mult decât respect. Oameni cu o cultură pe care n-o pot cuprinde cu mintea mea crudă, oameni cu o inteligență emoțională copleșitoare, oameni cu povești despre viață, oameni care sunt una cu arta lor și oameni care-au făcut din visurilor lor, succese. Uneori mă surprinde chiar și pe mine câți oameni frumoși am reușit s-adun în jurul meu, dar știu că ei sunt adevăratele comori pe care trebuie să le căutăm în viață. Cu unii dintre acești oameni vorbesc zi de zi. Pe alții nu-mi permit să-i deranjez pe cât de des aș vrea să-i ascult vorbindu-mi. Unora le pot spune orice, altora trebuie să le vorbesc „cum se cuvine”. Ei sunt oamenii pe care-i savurez de fiecare dată când am ocazia și mă sufocă teribil că, în loc să profit de timpul puțin în care să pun miile de întrebări care-mi trec prin cap, trebuie să zăbăvesc și să mă împleticesc într-un limbaj formal, inutil.

Și nu m-ar deranja, poate, dac-ar trebui să le vorbesc tuturor acestor oameni cu „dumneavoastră” și la persoana a III-a, căci respectul pe care-l merită unii dintre ei nici nu poate fi exprimat în cuvinte. Mă deranjează parveniții care pretind și se alimentează cu respectul superficial dintr-un „dumneavoastră”. Am lângă mine profesori universitari, jurnaliști, juriști și chiar și artiști cu o reputație și-un nume mai mult decât cunoscute, cu care vorbesc ore în șir fără să ne împiedicăm în politețuri de limbaj. Oameni care știu că-i admir, ori că-i prețuiesc și care n-au nevoie să le vorbesc cu „dumneavoastră” ca să știe toate astea. Am cunoscut în schimb și corbi mândri, păuni ce-și umflă una-două penele, ori curcani ce se înfoaie dacă nu te oprești să le înșiri câteva cuvinte de laudă pe limba lor.

Sunt mai mulți oamenii cărora le vorbesc de la același nivel decât cei cărora le vorbesc umil pe care-i și respect. Respectul meu se aude în esența lucrurilor pe care le spun, nu în cuvintele menite să gâdile grandomanii la urechi. Pot să-ți vorbesc cu „dumneavoastră” și să nu valorezi pentru mine nici cât o zi de iarnă grea sau pot să-ți vorbesc ca unui prieten și să-mi fi model fără chiar să bagi de seamă.

Dacă-ți vorbesc la persoana a III-a și nu ști prea multe despre mine, să știi că respectul meu pentru tine, cel mai probabil, nu există. Dacă-ți vorbesc „politicos” și totuși ști mai multe despre mine decât alții, aștept să mă eliberezi tu de povara limbajului care mă împiedică să-ți spun tot ce simt. Dacă-ți vorbesc cu drag, ca unui prieten vechi și las garda jos când ești aproape, să știi că respectul meu pentru tine nu mai are nevoie de cuvinte.

Sau poate doar mă răsfăț eu prea mult și a vorbi cu „dumneavoastră” nu e mare scofală. Poate doar vreau să mă simt eu mai specială vorbind la per tu oamenilor mult mai inteligenți decât mine. Am să-l întreb pe Freud dacă m-au răsfățat prea mult părinții…

Claudia F. BADEA este redactor-colaborator la „Gazeta Dâmboviței”, a studiat Jurnalism la „Facultatea de științe Politice, Litere și Comunicare”…