FIRUL ÎN PATRU – Claudia F. BADEA – Regele animalelor

   În mijlocul pădurii prin care trece un râu tare iute se pornise o zarvă generală. Animalele trebuiau să-și aleagă un rege și se tot certau între ele, căci multe se credeau îndreptățite pentru a sta deasupra tuturor. Elefantul credea că mărimea sa și memoria excelentă îl vor face un conducător virtuos, dar celelalte animale i-au reproșat că el nu înțelege interese animalelor mici și că strivește fără băgare de seamă lighioanele care au nenorocul de a-i ieși în cale. Ghepardul credea că frumusețea și agilitatea lui îl vor face un rege bun, dar în goana lui n-ar avea timp să-i vadă pe cei mai înceți, ori pe cei ce nici măcar nu mai pot alerga. Vulturul a spus că forța lui și faptul că poate vedea pământul din înaltul cerului sunt abilități ideale pentru un rege, dar animalele nici n-au vrut să audă de un rege care nu vrea să stea printre ele.

După ce s-au tot certat așa o vreme, o furnică a luat cuvântul și le-a cerut animalelor să fie rege datorită puterii sale, a hărniciei și a înțelepciunii. Toate animalele au râs și nici nu s-au mai ostenit să-i contrazică ridicola îndrăzneală. Auzi, tu, o furnică vrea să fie rege peste toate animalele pământului, ea care-i aproape invizibilă.

   Între timp leul stătea deoparte, lângă un copac și privea animalele cum se certă și râd una de cealaltă. Știa că el va fi rege pentru că nimeni nu era mai potrivit. Știa că are frumusețe, putere, agilitate și înțelepciune. Știa că era suficient de mare, că avea suficient de multă putere și că labele lui lăsau urme suficient de adânci în pământ. Nu a vrut să se implice pentru a nu-și irosi propriul timp.

   Când a văzut că animalele nu se înțeleg sub niciun chip și mai au puțin și se mănâncă între ele doar-doar o prinde vreuna gustul puterii, leul a tras aer adânc în piept, și-a încordat picioarele, și-a înfoiat coama și a scos un răget atât de puternic încât s-a auzit peste toată zarva din pădure. Animalele s-au întors cu fața spre el și, instinctiv, s-au dat de o parte și de alta, formând un culoar prin care leul, fără să mai spună ceva, a trecut mândru și cu mersul lui elegant și nici măcar nu s-a uitat înapoi. Toate lighioanele pământului au înțeles atunci și-au fost de acord că leul este Regele Animalelor.

   De atunci leul se ține foarte mândru de statutul său, de postura sa, deși s-ar putea crede că regalitatea sa este banală și absurdă. Animalele nu știu că-s animale, dară să mai știe și că au un rege, ar putea spune unii care nu înțeleg că omul, deși conștient de sine, nu-i mai presus decât o lighioană ce pleacă capul în fața îngâmfatului cu răget mai puternic.

 

Claudia F. BADEA este redacto la „Gazeta Dâmboviței”, a studiat  Jurnalism la „Facultatea de științe Politice, Litere și Comunicare”…