FIRUL ÎN PATRU – Claudia F. BADEA – Recunoștința – cheia simplă a fericirii

Azi vreau să vorbesc despre modul în care am descoperit eu ce înseamnă, de fapt, să fii fericit. Am avut multe momente de revoltă în acești puțini ani pe care-i am. Am avut momente în care eram furioasă pe destin, pe univers și pe oricare ar fi ființa supremă care controlează tot. Au fost momente-n care l-am înțeles pe Nietzsche…

Am văzut, poate, prea multe în 25 de ani. Am trăit și văzut povești cu o încărcătură emoțională prea mare pentru fărâma de suflet pe care ne-a dat-o Dumnezeu. În inocența și idealismul meu, mă consumă mai mult nedreptățile altora decât ale mele – eu am putut depăși multe, chiar și de una singură, dar ce se întâmplă cu cei slabi, cu cei care nu pot să-și mai tragă sufletul după ei?

După ani de revoltă și mult exercițiu am descoperit ce mă face fericită oricând și ce mă ajută să trec peste orice – recunoștința. E cel mai frumos sentiment, dar și cel mai greu de atins. Recunoștința presupune putere, convingere și dorință. Abia după ce-nțelegi cine ești, care-i scopul tău și, mai ales, că hazardul nu poate fi dirijat de-o fărâmă de viață, așa cum ești tu, abia atunci vei putea spera la fericirea născută din recunoștință. Eu am descoperit cine sunt și de ce sunt aici – eu sunt aici pentru oameni! Așa că, pentru ei trebuie să fiu puternică, să mă ridic de oriunde aș cădea și să le dau lor, rând pe rând, părți din sufletul meu.

Recunoștința nu vine până ce nu înțelegi că nu ești centrul universului, că nu poți controla tu totul, că nu ești perfect și că ai nevoie de ajutor și de cei din jur. Un om născut din orgoliu îți spune acum că orgoliul și recunoștința nu pot sta în același suflet. După ce înțelegi că nu poți controla mai nimic și că nu toate deciziile tale sunt izvorâte din umbra rațiunii tale, trebuie să și accepți ce-ai înțeles.

Ce pot eu să te învăț e să te tragi puțin de-o parte de trecutul tău și să privești atent. Adu-ți aminte de toți oamenii care te-au rănit, de toate situațiile în care ai crezut că nu mai poți, de toate momentele în care urai totul. Privește acele momente și întreabă-te: ai mai fi fost astăzi așa cum ești și acolo unde ești dacă toate acele lucruri nu se întâmplau? Dacă un om ți-a greșit e simplu să-l urăști, dar gândește-te, chiar și pentru o secundă, ai mai fi fost omul de astăzi dacă acel lucru nu s-ar fi întâmplat? Ai mai fi fost astăzi puternic, precaut ori rezervat dacă acel om nu te-ar fi rănit? Dacă viața nu ți-ar fi pus în spate pietre de moară, cum ai fi știut acum că ești atât de puternic încât să le poți căra?

Le sunt recunoscătoare și oamenilor care m-au ajutat cu drag, dar le sunt recunoscătoare și celor care m-au rănit, celor care mi-au făcut rău în orice formă. Datorită lor sunt omul puternic de azi! Există un om care a fost cauza multor lucruri rele din viața mea, un om care m-a făcut să trec prin multe, un om care a greșit fără să îi pese, iar eu am rămas să trăiesc consecințele greșelii lui. Dar ști ce? Dac-ar mai trăi, i-aș fi mulțumit! Ceea ce pentru unii pare o povară, o catastrofă, pentru mine e cea mai bună șansă.

Lucrurile sunt simple! Trebuie doar să găsești în tine puterea de a accepta că nu ai controlul absolut, că oamenii greșesc și e firesc, dar mai ales, trebuie să găsești în tine tăria de a lua ce e mai bun din toate. Ești mult prea important ca să lași răul să te atingă! Alege să fii fericit! Mulțumește-le tuturor pentru cine ești azi și înțelege că, oricine ai fi, dacă nu ești recunoscător pentru ce ai, nu meriți nimic din tot ce-ai primit!