Dacă-l întrebi pe românul de rând despre frământările fundamentale ale poporului său îți va spune cu patos, cu vocea fermă și plină de mândrie că acest brav și luptător popor s-a născut cu filosofia în laptele matern și că românul, acest buric incontestabil al pământului, se frământă de probleme existențiale pe care nici însuși Kant n-a fost capabil să le rezolve. Românul nu-și pierde vremea sa prețioasă gândindu-se la cauzele educației precare din țara lui, la lipsa aproape completă a inteligenței emoționale, la borcanul cu lapte acru pe care-l numim politică, ori la evoluția capitalistă. Românul, acest om de geniu complet neînțeles, în timp ce-și mănâncă pâinea strămoșească la umbra casei moștenite din bătrâni, el a descoperit deja sensul vieții, scopul suprem și datoria superioară a ființelor față de energia creatoare. În timp ce bietul Kant se chinuia cu etica și chestiuni precum utilitarismul, românul iluminat, ce-i drept, o bună perioadă luminat doar cu porția, descoperea sensul vieții sale complexe și eterne: copilul. Da! Da! Ai citit bine. Și de când a descoperit acest scop suprem, ca un creștin însetat de mântuire și românul a devenit întrutotul dedicat scopului său. Cu excepția câtorva nevrednici care n-au suficientă pricepere, românul își dedică întreaga existență răspândind această importantă filosofie de viață, iar pe cei care nu se supun dogmelor, ar fi capabili să-i omoare cu pietre dacă asta n-ar fi interzis.
Pentru că știu că mulți dintre voi sunteți neinițiați în tainele acestei filosofii fundamentale, vă voi împărtăși câteva dintre principiile acesteia pentru a vă ajuta să vă găsiți calea spre adevărata împlinire spirituală. N-am să vorbesc despre copil în perspectiva generală, a oamenilor „eretici”, ci am să vă împărtășesc doar profunda perspectivă românească. Să luați aminte dacă doriți ca într-o bună zi să fiți îmbrățișați de această societate atât de complexă și preocupată de educarea maselor.
Regula de căpătâi a acestei filosofii este: copilul trebuie făcut cu orice preț! Să nu îndrăznești să spui vreodată în fața unui român adevărat vreo scuză pentru care n-ai vrea să faci un copil. Vei fi imediat străpuns de o privire care îți va sfârteca inima ta insensibilă și mintea ta nepricepută, iar urechile tale vor auzi cuvinte dojenitoare. Faptul că vrei o stabilitate financiară, un om lângă care să poți crește acea viață care se va construi sau faptul că vrei să fii pregătit emoțional pentru a-ți asuma responsabilitatea construirii unui om sunt doar scuze venite de la un necredincios care nu înțelege profunzimea misiunii sale. Românul îți va explica oricum că „dacă vrei un copil, îl faci!”; fără scuze sau alte argumente și că oricum, tu, ca ființă superioară înzestrată cu rațiune nu contezi decât până ce vei deveni gazdă pentru o altă ființă superioară. După asta, existența ta e irelevantă.
Să nu te gândești că dacă nu poți avea un copil din punct de vedere biologic, scapi. Românul nu are limite atunci când vine vorba de credința și filosofia lui strămoșească. Dacă, doamne ferește, ai făcut 30 de ani sau te-ai căsătorit și n-ai făcut un copil în fix același moment, să te păzească sfinții. Se vor revărsa asupra ta vorbe și vei fi făcut să regreți că însăți tu ai fost născut. Românul nu știe decât filosofia sa, căci în timp ce faci copii nu te poți educa, iar fără educație nu poți să-i explici că n-ar dreptul nici măcar să te judece cu mintea, dară să te mai și întrebe de ce nu faci sau de ce nu vrei să faci un copil. Nu știe românul cât de dureroasă e infertilitatea sau incompatibilitatea biologică. El știe că trebuie să faci copii – mulți, grași și frumoși. Asta dacă vrei să fii acceptat în această cultură complexă și elitistă.
Mai trebuie să știi că dacă îndrăznești să nu faci copil, pentru că nu poți, ori pentru că nu te simți capabil să preiei această responsabilitate, vei fi etichetat drept un demon, un antihrist al filosofiei românești. Acest Zmeu, Balaur și Spân fără de inimă, care-l mânie pe Dumnezeu și pe părintele filosofiei românești, Stan a lu’ Pățitu, se va pogorî asupra ta și te va înfunda în Iadul necredincioșilor. Mai trebuie să știi că n-ai dreptul de a face doar un copil. Cine te-oi credea și tu să-ți permiți să-l lași „singur pe lume”?
Așadar, dacă vrei un card de acces în această elită iluminată, în clubul acestor filosofi deținători incontestabili ai adevărului originar, trebuie să faci copii fără să comentezi. Copii mulți și convertiți la această filosofie. Altfel, praful se va alege de inima ta risipită
Claudia F. BADEA este redactor-colaborator la „Gazeta Dâmboviței”, a studiat Jurnalism la „Facultatea de științe Politice, Litere și Comunicare”…