Poți fi și fragil, și puternic deopotrivă? Poți să mergi cu picioarele pe pământ, dar și să atingi cerul? Poți să fii parte din divinitate, dar și omniprezent în materie? Poate cea mai ignorată și cea mai splendidă creatură peste care Dumnezeu a suflat viață este porumbelul. Pare atât de simplu, de firesc, dar porumbelul este cea mai importantă lecție pe care Dumnezeu ne-a lăsat-o, iar cei ce-l studiază nici n-au idee cât de aproape sunt să descopere simpla cale către întoarcerea în absolut.
Astăzi vorbim despre această creatură și despre modul simplu în care ea le arată calea spre mântuire celor care au răbdarea să vadă. E atât de simplu, dar suntem atât de disperați să alergăm după tot ce e complicat încât avem nevoie de alții care să ne explice lucrurile simple.
Nu degeaba creștinismul a ales să reprezinte Duhul printr-un porumbel. Dumnezeu este conștiința, Iisus este trupul, iar cea de-a treia componentă, adică sufletul, este reprezentată de un porumbel. Sunt multe lucruri fascinante despre porumbei pe care le putem discuta, căci nu degeaba Da Vinci a ales aripile lor pentru a-și îndeplini visul, dar astăzi vorbim doar despre superba metaforă promovată de creștinism și ignorată de mase. Și eu am ales aripile porumbelului drept model atunci când le-am construit pe ale mele.
Porumbelul este cea mai fidelă reprezentare a sufletului, căci poartă aripile pe care toți ar trebui să le purtăm și se naște dintr-o iubire pură, sinceră, fidelă, unică. La fel ca porumbeii, și sufletele noastre sunt incredibil de puternice, văd culori și au capacitatea de a-și aminti multe. Cu practica potrivită, și sufletele noastre pot parcurge prin viață distanțele pe care porumbelul le parcurge în zbor.
De mai bine de 5 000 de ani porumbelul locuiește printre oameni și a învățat să le poarte prin lume dragoste, dorul și durerea, dar a devenit și capabil să le salveze viețile. Astăzi porumbeii nu mai au nicio problemă în a locui în mijlocul oamenilor și în a-și lua hrana chiar din mâna oamenilor. Deși pare mic, fragil, neajutorat, câteva bătăi din aripi pot fi suficiente pentru a ține la distanța pericolele. E puternic și ar trebui să învățăm puterea de la el.
Stăm și noi printre oameni la fel ca și el și ar trebui să ne încredem și noi în oameni la fel ca el, căci dacă am avea încredere unii în ceilalți, n-ar mai fi motiv de scepticism. Porumbelul înțelege că omul îi poate face rău doar dacă el permite asta și poate trăi la picioarele noastre fără frică, umil, așteptând mâncare și îndrumare pentru că oricând se poate ridica deasupra noastră. Să învățăm de la porumbei să ne ținem sufletul umil, onest și lipsit de orice frică și atunci când ne simțim amenințați, să ne încredințăm și noi sufletul cerului, căci și noi putem fi purtați în zbor în jurul lumii.
Calea către întoarcerea în absolut e fix prin ochii unui porumbel. Umilința, calmul, lipsa fricii, bucuria înălțării, puterea, încrederea în oameni, ajutorul acordat altora, loialitatea sunt toate valori pe care ar trebui să le dobândim și care duc către dumnezeire. Fragilitatea sufletului nostru nu reprezintă slăbiciune, ci puritate. Zborul pe care trebuie să avem curaj să-l învățăm nu înseamnă fugă, ci înălțare. Încrederea în oameni nu înseamnă inconștiență, ori lipsa inteligenței, ci puterea de a te conecta la conștiința comună.
Claudia F. BADEA este redactor la „Gazeta Dâmboviței”, a studiat Jurnalism la „Facultatea de științe Politice, Litere și Comunicare”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
