Pentru că oamenii se tem de moarte, de durerea, necunoscutul și singurătatea ei, aleg să ignore complet existența acesteia. Cred că se vor bucura de viață mai mult dacă ignoră ideea de final, de timp limitat. Dacă îi vei întreba pe majoritatea oamenilor ce ar face dacă ar afla că mâine s-ar încheia totul, îți vor spune că-și vor trăi ultimele clipe așa cum, de fapt, și-ar dori să trăiască zi de zi, dar se autolimitează.
Tot frica de moarte, căci nu degeaba o considera Freud unul dintre cele mai pregnante aspecte ale vieții noastre, îi determină pe oameni să le fie frică și de faptul că vor fi uitați după ce nu o să mai fie în viață sau că îi vor uita pe cei dragi. Din frica de a fi uitat se dezvoltă obsesia de a fi un om de succes, un om popular, obsesia de a rămâne cu orice preț marcat de istorie. Din frica de a-i uita pe cei dragi păstrăm obiecte, facem fotografii și chiar ne atașăm de lucruri care au legătură cu oamenii pe care nu vrem să-i uităm sau chiar dezvoltăm posesivitate.
Vorbind din perspectiva unui om care nu experimentează frica de moarte la un nivel atât de profund, am descoperit un truc care transformă instinctul de a trăi superficial din cauza fricii de moarte, un lucru atât de serios, în recunoștința și bucuria de a fi trăit pur și simplu orice fel de experiență.
Deși unii spun că viața trebuie trăită ca o joacă, nu ar trebui să înțelegem neluarea ei în serios prin această inocență și deși poate părea foarte dificil și dureros la început, cred că una dintre cele mai simple căi pentru a nu mai trăi cu frică și pentru a savura real și conștient timpul limitat și necunoscut pe care îl avem, este să tratăm fiecare experiență ca și cum ar fi pentru ultima dată când o facem.
Data viitoare când te întâlnești cu un prieten imaginează-ți că aceea este ultima dată când îl vezi. Bucură-te de prezența lui, spune-i tot ce simți că ar trebui să îi spui și faceți tot ce crezi că ar trebui să faceți. Trăind fiecare întâlnire ca și cum ar fi ultima, nu doar că poți dezvolta o relație mult mai sinceră cu cei din jur, dar bucuria revederii va fi mult mai profundă. La fiecare întâlnire trebuie să te bucuri de tot ce are acel om de oferit, de tot ce aveți împreună, de tot ceea ce este acel om.
La fel e și cu experiențele, cu călătoriile. Fiecare trebuie văzută ca și cum ar fi ultima dată. Te vei bucura mai mult de mâncare, de o plimbare prin parc, de o vizită la o galerie de artă, de un spectacol de teatru sau de un concert dacă îți vei imagina că aceea este ultima dată când mai poți savura acea experiență.
Tocmi pentru că oamenii au tendința de a se bucura doar atunci când află că nu mai au prea mult timp, să privești orice experiență în acest fel poate ajuta la trăirea ei mai intensă, mai sinceră, mai deschisă.
Există, evident, și oameni pe care acceptarea fatalității îi copleșește, însă cu cât devenim mai conștienți de un lucru, cu cât îl acceptăm mai mult ca fiind real, cu atât mai mult ne putem controla reacțiile vizavi de acel lucru.
Moartea, a noastră sau a altora este unul dintre lucrurile pe care nu le putem controla și atunci, cu cât mai repede acceptăm că nu depinde de noi, cu atât mai multă liniște ne va oferi gândul de a ne fi bucurat de orice experiență ca și cum ar fi fost ultima. La final nu vom regreta că n-am mai făcut un lucru pentru măcar o ultimă dată fiindcă făcând totul ca și cum ar fi ultima dată generăm și un confort al împăcării, al recunoștinței că a fost, nu al frustrării c-am mai fi vrut să fie o dată.
Acesta este și unul dintre trucurile care mă ajută zi de zi să uit și să nu mă mai tem de faptul c-aș putea orbi complet. Memorez chipurile oamenilor de fiecare dată când îi văd ca și cum ar trebui să-i țin minte pe veci și mă bucur de fiecare culoare ca și cum ar fi pentru ultima dată când o văd. Astfel, dacă se va încheia, nu am să regret că nu am văzut. De aceea nu îmi e frică de asta, nu îmi e frică de moarte, nu îmi e frică de „pentru ultima dată”.
Facebook
WhatsApp
TikTok
