kiss2025a.jpg Euroguard InCaseEnergy 	oneminamed_nav.gif

FIRUL ÎN PATRU – Claudia F. BADEA – Paltonul alb

Am ieșit din librărie entuziasmată cǎ găsisem cărțile pe care le voiam și rezervele de cernealǎ roz pentru a-mi putea începe procesul de corectare a manuscrisului. Uitasem pentru o clipǎ cǎ e aproape noiembrie și m-a luat prin surprindere vântul rece care mi-a intrat pe sub palton. Acum câțiva ani nici măcar nu l-aș fi băgat de seamǎ chiar dacǎ aș fi avut pe mine doar o fusta și-un pulover, dar, sǎ fim sinceri, am citit multe cărți și-am băut multe ceaiuri de atunci. Acum  purtam o pereche de pantaloni albi, ghetuțe grena, un pulover de aceeași culoare și paltonul meu nou, alb și curajos. Sunt una dintre cele mai neîndemânatice persoane pe care le știu, dar uneori iau decizii chiar dacǎ știu cǎ sunt proaste doar de drăgul drumului pânǎ la eșec. Aveam cu minte doar punga de hârtie primită de la librărie, pungǎ care speram sǎ nu se rupă pânǎ ajungeam acasă, aveam telefonul și cheile care atârnau greu in buzunarul paltonului. 

Aveam destul de mult de mers pe drum înapoi, dar am decis sǎ nu iau autobuzul. Plecasem oricum de acasă pentru cǎ eram nemulțumită de finalul ultimului roman pe care-l terminasem de tehnoredactat si speram sǎ găsesc puținǎ inspirație pe drum. Uneori plimbările lungi îmi aduceau idei noi, dar cu prețul de a mǎ trezi uneori cǎ râd, gesticulez si bolborosesc de parcǎ era ziua porților deschise la spitalul de nebuni și eu sărisem gardul. Din nefericire pentru mine, și dacǎ aș fi stat nemișcată tot mi s-ar fi citit scenariile pe chipul expresiv. Odată chiar m-am trezit râzând isteric în mijlocul unui supermarket pentru că-mi venise în minte o replica delicioasă pentru unul dintre personajele mele, dar am scos repete telefonul ca sǎ nu simtă totuși cineva nevoia să-mi cheme un taxi cu sirene și girofar. 

În timp ce vântul îmi flutura pǎrul roz, mǎ tot holbam la oameni încercând sǎ le pretind sǎ mǎ inspire, de parcǎ mi-ar fi fost datori. Cred însǎ cǎ e una din acele zile în care toți oamenii banali s-au decis să-și facă de treabǎ pe străzi pentru cǎ nu vedeam nicio fațǎ, nicio geantǎ, niciun mers care sǎ exprime ceva special, cât de mic. Cred cǎ ajunsesem deja pe la jumătatea drumului și tot ce aveam în cap erau florile în ghiveci primite de la fostul profesor de filosofie pe care încercam să-mi amintesc de când nu le mai udasem. Mintea se ducea oriunde altundeva numai către finalul romanului nu.. 

Și-atunci ceva m-a reconectat la realitate și-am văzut cu încetinitorul cum se apropia dezastrul din care nu mai aveam scăpare. Din sensul opus venea o doamnǎ care părea sǎ aibă mai puțin de 30 de ani, dar care probabil credea cǎ trăise mult prea mult și prea multe. Firavă de fel și distrasă de gânduri, n-a băgat de seama când copilul ei de vreo 3-4 ani i s-a smuls din mânǎ și-a luat-o la fugǎ. Pânǎ a realizat ea ce se întâmplase, puștiul era aproape în fața mea și după ce a trecut de mine, am încremenit căci am simțit ceva ce speram sǎ nu fie adevărat. Dracul acela de copil se izbise de un bărbat care cǎra 3 pahare mari de cafea. Ghici unde a ajuns conținutul lor… exact! Pe paltonul meu alb. După ce m-am asigurat cǎ punga de hârtie nu a pățit nimic, am așezat-o la picioarele mele și mi-am scos haina pentru a evalua dezastrul și pentru cǎ oricum nu aveam de gând sǎ mai merg cu ea pe mine pânǎ acasă. N-ar fi fost neaparat o problemǎ, căci ajungeam de atât de multe ori sǎ îmi pun mâncare pe haine încât orice cunoscut m-ar fi văzut purtând paltonul ăla nu ar fi fost mirat. 

În timp ce-l dădeam jos, femeia își prinsese copilul din urmǎ și o zbughiseră de parcǎ ar fi comis cea mai mare infracțiune, iar bărbat împiedicat a dus paharele goale la coșul de gunoi din apropiere si apoi s-a poziționat în fața mea cerându-și scuze și încercând să-mi explice întreg incidentul. 

  • Uite un bărbat care a reușit sǎ îmi dea o cafea și sǎ mǎ si dezbrace de la prima întâlnire, am zis eu zâmbind și încercând sǎ împăturesc paltonul în așa fel încât sǎ nu înrăutățesc petele. 

A râs și el ușor stânjenit în timp ce se aplica pentru a-mi ridica punga de jos. Abia când a întins mâna pentru a-mi oferi punga înapoi am realizat cine era. Mi-am ridicat privirea, m-am uitat fix în ochii lui și-am izbucnit într-un râs isteric.

-Uite unde era finalul meu pentru roman… 

Distribuie:
Contact / Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]
MedcareTomescu romserv.jpg hymarco

CITEȘTE ȘI

Metex oneminamed Gopo
kiss2025a.jpg dsgmotor.gif
novarealex1.jpg ConsultOptic memco1.jpg
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media