Știți cum e atunci când cunoști pe cineva de care-ți place, de care ești atras sau care te fascinează și-ai vrea să-l întrebi orice, să-i spui orice, numai să vorbiți? E unul dintre cele mai frumoase sentimente. Neliniștea, misterul, curiozitatea, dorința și zbaterea dintre minte și inimă. Apoi, când în sfârșit vă recunoașteți fascinația unul pentru celălalt, începeți să petreceți tot mai mult timp vorbind. Uitați de restul, de activitățile voastre și tot ce faceți este să vorbiți; despre ce vă place, despre ce vă nemulțumește, despre lucrurile în care credeți și despre visuri.
Așa începe orice fel de relație: de prietenie, de dragoste, de orice soi. Odată cu timpul însă fascinația pentru povești dispare. De fapt, doar unul din doi își pierde răbdarea de a mai asculta. Unul vorbește, iar celălalt are alte lucruri de făcut, mai bune și mai noi. Când și celălalt găsește ceva mai bun se oprește și el și se lasă liniștea. Se ia fiecare cu viața și uită sau se mint c-au uitat.
La început ai fi fugit de la job, ți-ai fi ignorat prietenii ș-ai fi uitat de plăcerile tale doar ca să vorbești orice cu persoana care te fascina. Acum n-ai timp. N-ai timp să te oprești și să asculți și n-ai timp nici să spui povești. De fapt, ai același timp, dar nu mai ești tu dispus să-l oferi. Timpul nostru nu se schimbă, ne schimbăm noi în jurul lui, dar dăm vina pe el pentru că e mai ușor decât să acceptăm că ne-am pierdut interesul.
Dorința și plăcerea sunt singurele care fac diferența între a avea sau nu timp. Să nu credeți oamenii care vă spun că n-au timp să vă asculte poveștile sau să vi le spună pe cele pe care voi sunteți dispuși să le ascultați. Adevărul e că nu vor. Deși doare, nu sunteți suficient de importanți pentru a reprezenta o prioritate. Fiecare dintre noi a fost în locul celui care n-are timp de oferit și-al celui care caută chiar și 5 minute în timpul celor care nu vor să-l ofere. Oricât de dureros ar fi, cineva trebuia să vă spună că, în realitate, nu există „Nu am timp!”. Există doar „Nu am timp pentru tine!”.
Eu mi-am propus să am timp pentru toate. Am timp să ascult povești, am timp să le spun și-am timp să admir liniștea. Am timp să-i ascult pe cei pe care nu-i mai ascultă nimeni și am timp să le arăt oamenilor că-mi pasă. Nu-ți imagina că n-am înțeles ce oameni n-au timp pentru mine, dar nu-i judec. Probabil când ei vor avea timp eu voi fi plecat de mult, dar așa se întâmplă când mergem prin viață cu viteze diferite. Pe de altă parte, știu și care sunt oamenii care-și fac timp pentru mine.
E uimitor cum, uneori, un străin are mai mult timp pentru tine decât cei pentru care tu nu obosești niciodată să-ți faci timp.
Claudia F. BADEA este redactor-colaborator la „Gazeta Dâmboviței”, a studiat Jurnalism la „Facultatea de științe Politice, Litere și Comunicare”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
