Mi-am aruncat cheile pe dulapul de lângă ușǎ, iar geanta am simțit cum pur și simplu îmi alunecǎ de pe umăr. Eram complet epuizată. Am plecat de acasă acum mai bine de 12 ore și tot ce mai voiam era să-mi pun un pahar de vin, sǎ fac o baie caldă și apoi sǎ adorm pur și simplu oriunde nimeresc. Fusese una din acele zile în care părea cǎ pământul nu s-ar mai învârti dacǎ nu l-aș împinge eu; toată lumea avea nevoie de ceva, toată lumea voia sǎ spună ceva, sǎ se laude cu ceva. Disociam atât de tare în timpul conversațiilor încât la final doar zâmbeam și dădeam din cap aprobator sperând sǎ nu mi se fi pus vreo întrebare.
Dar totul era bine acum. Eram la mine acasă, iar ziua asta se încheiase. Am intrat în bucătărie doar ca sǎ mǎ asigur cǎ am o sticlǎ de vin în frigider. Am luat pe grabǎ și douǎ dintre chifteluțele de curcan pe care le făcusem cu o searǎ în urmǎ. Nu sunt sigură, dar cred cǎ ăsta a fost singurul lucru pe care am apucat să-l mănânc azi. M-am îndreptat apoi spre baie pentru a-mi pregăti cada și-n timp ce mǎ concentram sǎ aud doar zgomotul făcut de apǎ, îmi pregăteam rapid hainele curate. Mi-am adus și paharul de vin lângă cadǎ, iar apa fierbinte era aproape pregătită când deodată soneria de la ușǎ m-a readus la realitate fix ca o alarmǎ de dimineațǎ. Am crezut cǎ mi s-a părut și am așteptat sǎ sune și a doua oarǎ ca sǎ mǎ asigur cǎ mintea nu-mi joacǎ feste.
A sunat și a doua oarǎ și a continuat sǎ sune în timp ce eu am oprit apa și am luat pe mine un halat. Nu era târziu, dar nu așteptăm pe nimeni. Eram însǎ atât de amețită încât am descuiat ușa fără ca măcar sǎ verific pe vizor dacǎ e sau nu cineva cunoscut. Nici n-am apucat sǎ deschid bine, când cel care era de partea cealaltă m-a împins cu tot cu ușǎ în spate și s-a strecurat rapid în interior. M-am speriat pentru o clipǎ, asta pânǎ m-am dezmeticit și-am văzut cine era musafirul neanunțat.
Nici măcar n-am apucat sǎ mai spun ceva când musafirul m-a înșfăcat în timp ce încuia ușa în urma lui. M-a strâns atât de tare în brațe încât am rămas fără aer pentru câteva secunde, apoi a început sǎ mǎ sărute de parcǎ existența întregului univers ar fi depins de asta. Ce-i drept, oboseala m-a făcut sǎ reactionez mai lent, însǎ nu cred cǎ a durat mai mult de un minut pânǎ sǎ mǎ smucesc din brațele musafirului și să-l împing furioasă. Dacǎ e ceva ce-mi va rămâne întipărit pe retinǎ, ei bine aceea e mutra lui șocată de gestul meu. A încercat atunci sǎ se apropie din nou, de data asta însǎ cu mai puținǎ disperare în gesturi. A înțeles însǎ mesajul atunci când m-am dat doi pași în spate lucru care m-a făcut sǎ mǎ lovesc cu capul de peretele din fața ușii. Nu știu ce expresie aveam pe fațǎ. Nu știu dacǎ eram furioasă, resemnată, speriată ori scârbită, dar orice ar fi fost, pare cǎ a înțeles mesajul căci am văzut cum lacrimile din ochii lui făceau acel verde și mai strălucitor și-și cerea scuze din priviri în timp ce descuia ușa.
După ce-a ieșit, am simțit în tot corpul ca de pe un trăsnet zgomotul făcut de ușǎ atunci când s-a închis. Am răsucit încuietoarea și-apoi am căzut pur și simplu și-am izbucnit într-un plâns ca de copil. Nu mai puteam sǎ controlez nimic și-am stat acolo, cu spatele lipit de perete și cu coatele sprijinite pe genunchi. Acum înțelesese și el, pentru prima datǎ se pare, cǎ cea pe care o cunoscuse în urmǎ cu mulți ani, dispăruse. Dacǎ pânǎ în clipa aceea a crezut că-l voi iubi veșnic, acum sigur a înțeles cǎ felul în care s-a hrănit cu iubirea mea când și cum a vrut m-a consumat în sfârșit.
Nu știu cât timp trecuse, dar după ce-am simțit cǎ mi-am plâns tot sufletul, m-am ridicat și-am plecat spre baie. Apa era acum aproape rece, dar ce mai conta? Rece sau nu, trebuia sǎ acopăr cu mult săpun și cu multă loțiune de corp parfumul pe care-l lăsase pe pielea mea în acea ultimǎ îmbrățișare. Îmi tremura tot corpul, dar nu-mi dădeam seama dacǎ era de la durere sau de la apa rece. Am dus pânǎ la capăt singurul plan pe care-l mai aveam și-am adormit sperând ca durerea sǎ dispară într-o bunǎ zi.
Facebook
WhatsApp
TikTok
