Acum te aștept din inerție… Arunc un cub de gheață în pahar, torn din whisky-ul pe care l-am cumpărat doar pentru că știu că-ți place ție, dar n-am curaj să beau. Las paharul pe masă și mă așez pe canapea. Mă uit fix către ușa de la intrare de parcă tu mi-ai fi spus vreodată c-ai să vii, iar eu te aștept. Și dac-ai fi vrut să vii, să știi că ai întârziat. Gheața din pahar s-a topit aproape de tot. Fixez apoi paharul cu privirea și zâmbesc. Puteai să-l fii băut totuși ca să nu se risipească. E tare liniște în casă. Tu nu mi-ai zis niciodată ceva frumos, dar aș fi preferat să-mi spui orice numai să spulberi liniștea asta care-mi amintește de nepăsarea ta. Pe când doar un solz de gheață mai plutea stingher prin pahar am auzit o bătaie în ușă. M-am uitat pe vizor și-am stat câteva clipe să mă lămuresc dacă visez sau nu. Am descuiat ușa și, cu inima cât un purice, am apăsat pe clanță. Ai venit, am spus eu mai mult uimită decât fericită. În zilele obișnuite i-aș fi sărit în brațe și l-aș fi sărutat de parcă acela ar fi trebuit să fie ultimul lucru pe care să și-l amintească din viața de muritor. Acum nu mai am atât de mult curaj.
-Încuie ușa, adu două pahare și desprinde-ți părul din coadă, mi-a spus ferm în timp ce-și așeza haina în cuier și se îndrepta spre canapea de parcă ar fi fost firesc ce ni se întâmplă.
-Ce cauți aici la ora asta?
S-a prefăcut că nu aude ce-i spun. A luat paharul de whisky, a zâmbit și l-a ascuns după un teanc de cărți care stătea pe podea. Am desfăcut una dintre sticlele de vin pe care le-a adus, am turnat în pahare și m-am așezat pe canapea. Stăteam în colțuri opuse. N-am spus niciunul nimic o vreme. Am băut primul pahar. A turnat el de data asta și după o vreme a spus:
-N-ai fost niciodată o femeie frumoasă
N-am spus nimic. Știam că avea dreptate… Apoi a început să-mi povestească despre problemele lui de acasă, despre aberațiile șefilor de la muncă, despre problemele societății și despre niște scriitori care-au avut noroc în viață. După ce-a desfăcut a doua sticlă de vin a început să-mi povestească despre toate femeile care i-au trecut prin pat. Nici măcar n-a mai observat că eu nu băusem al doilea pahar de vin.
-Poți să pleci! i-am spus din senin pe un ton complet lipsit de emoție.
N-a spus nimic. S-a ridicat, a lăsat paharul pe masă și s-a îndreptat spre cuier. După ce și-a pus haine pe el m-am ridicat și eu cu gândul de a încuia ușa după ce pleacă. A pus mâna pe cheie ca să descuie, dar, în schimb, a încuiat ușa a doua oară. M-a prins de mână. S-a uitat o clipă ca un nebun la mine apoi m-a tras brusc spre el și m-a îmbrățișat. Mă strângea atât de puternic încât abia respiram. Am stat așa minute în șir. Când în sfârșit mi-a dat drumul am putut să-i văd chipul. Mă ținea încă de mână. Avea un zâmbet pe care nu-l mai văzusem niciodată, iar ochii lui erau sticloși.
-Ești cea mai frumoasă femeie pe care n-am avut-o niciodată, mi-a spus în timp ce și-a desfăcut haina și a pus-o la loc în cuier.
A mers energic spre măsuța mică de cafea și în timp eu eu m-am așezat în același loc, el și-a turnat alt pahar de vin. L-a băut fără ca măcar să respire. Apoi s-a așezat din nou pe canapea. S-a întins și și-a pus capul pe picioarele mele. Mi-a luat mâna, a sărutat-o, apoi a așezat-o ușor pe pieptul lui. Fără să îmi dea drumul la mână a început din nou să povestească despre femeile pe care le-a avut de parcă nici nu l-aș fi întrerupt. Restul nopții s-a pierdut în sticla de vin pe care-am băut-o împreună…
Claudia F. BADEA este redactor-colaborator la „Gazeta Dâmboviței”, a studiat Jurnalism la „Facultatea de științe Politice, Litere și Comunicare”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
