Lasă că o să treci tu peste! Trebuie să treci peste!
Asta ți se va spune atunci când te vei afla în fața unui val puternic de emoții generat de pierderea cuiva, de un eșec, de spulberarea unui vis și așa mai departe. Eu sunt azi aici să-ți spun că durerea, frustrarea, furia sunt emoții care se trăiesc, nu se bagă sub preș. De ce nu băgăm sub preș și fericirea, iubirea și curajul? De ce atunci când o emoție puternică generată de reușită ne copleșește nu se găsește nimeni să ne spună c-o să trecem peste?
Există o lașitate nesănătoasă în oameni generată de lipsa de educație emoțională. Oamenii cred că dacă trăiești frustrarea, dacă ții doliu, dacă accepți că trebuie să te și doară ești slab, depresiv și te complaci în zona de confort. În primul rând, zona de confort nu există, dar asta e altă discuție. Treaba asta vine de fapt din frica de durere și din lașitate. Uneori e mai comod să te prefaci că nu te doare decât să accepți durerea, s-o simți și să elimini cauza ei. Problema pe care mulți nu o văd însă este că tot ce faci atunci când treci peste este să pui durerea într-un loc și s-o tot strânge până ce-are s-ajungă să dea pe afară în cel mai neplăcut mod posibil.
Atunci când oamenii se confruntă cu o astfel de emoție negativă puternică tind să o ignore, să pretindă că ea nu există, să fugă cât de tare se poate în direcția opusă. Mulți cred că peste lucruri profunde, dureroase, se trece prin lucruri superficiale, alții cred că-i vindecă timpul, iar unii se mint că pe măsură ce ignoră o emoție, creierul va uita de existența acesteia pentru c-au auzit ei la unul și altul că emoțiile negative sunt reprimate de memoria conștientă. Dragul meu, subconștientul nu uită nimic. Absolut NIMIC, niciodată. Subconștientul tău știe ce cercei purta doamna de la Mega acum 3 luni, știe ce parfum purta învățătoarea ta din clasa a IV-a și știe și ce gust aveau portocalele în dimineața de Crăciun. Informații din subconștient ies la suprafață când te aștepți mai puțin. Tot ce crezi tu că uiți se înmagazinează și fiind etichetat drept ceva negativ, va ieși la suprafață în consecință.
Modul în care emoțiile noastre interacționează în subconștient depinde de eticheta pe care le-o punem, iar cu cât lupta ta de a ține ceva ascuns va fi mai mare, cu atât daunele provocate în subconștient vor fi mai mari. Așa apar oameni care, din senin, își omoară familia sau se omoară pe ei. Până n-am scos la suprafață toate emoțiile negative și le-am lăsat să se trăiască atât cât era firesc, n-am reușit să scap de greutatea și de consecințele lor.
Este un episod în The Big Bang Theory în care Sheldon nu reușește să depășească un eșec profesional și, în timp ce toți îl sfătuiesc să treacă peste, mama lui Leonard, psihiatru de renume, îi explică faptul că „jelitul” e o parte importantă din procesul de vindecare și de acceptare, o parte care nu trebuie evitată sau ignorată. Ea sugerează că fără acea perioadă nu poți trece cu adevărat peste nicio astfel de emoție, lucru care se și dovedește a fi adevărat pe parcursul episodului.
Cam așa e și în viață. Atunci când o emoție vine spre tine, indiferent de natura ei, trăiește-o! Simte ce ai de simți, râzi, plângi, înjură, fii frustrat, fă orice simți nevoia să faci, evident în limitele eticii, și vei vedea că vindecare se va produce mai rapid. E nevoie să treci printr-o emoție, nu peste ea pentru a o putea înțelege și pentru a nu-i permite să te influențeze într-un mod neașteptat în timp. Cu cât vei trata o emoție mai superficial, cu atât te vei dovedi a fi un om mai superficial și mai laș în esență. Nu doar emoțiile pozitive trebuie trăite și savurate, căci nu degeaba unele religii cred că suferința ne educă.
Claudia F. BADEA este redactor/creator de conținut la „Gazeta Dâmboviței”, a studiat Jurnalism la „Facultatea de Științe Politice, Litere și Comunicare”…