FIRUL ÎN PATRU – Claudia F. BADEA – Nu-mi plac finalurile fericite!

Ce-i drept, am avut mereu gusturi ceva mai speciale atunci când vine vorba de filme și cărți. Primul serial de care m-am îndrăgostit nebunește a fost „Hannibal”. Nu datorită lui Mads, deși… Abia după ce l-am văzut a doua oară am înțeles că lucrul care m-a sedus a fost finalul – cea mai pură declarație de dragoste – o declarație aproape lipsită de cuvinte și-o dragoste complet ieșită din tipare. Atunci am înțeles că finalurile fericite sunt banale și că Ileana-Cosânzeana nu e mereu potrivită pentru Făt-Frumos.

Articolele pe care le scriu nu poartă acest nume pentru c-aș fi eu vreo somitate capabilă să analizeze în detaliu probleme sociologice, procese cognitive, ori dileme existențiale, ci pentru sinceritatea cu care mă raportez la lumea din jurul meu. Ironic, dar văd lucruri mai clar decât majoritatea și după ce despic firul în patru, mă prind adesea de bucata cea mai înrădăcinată-n realitate. Un optimism copilăresc și inocent se mai ridică uneori peste gândurile mele, dar nevoia de a fi realistă îl domină. Ăsta-i și motivul pentru care acum ceva vreme, câțiva ani, m-am surprins aproape înfuriată de finalul plin de flori și fluturi al unui film. Așa am realizat că-mi displac teribil finalurile fericite, finalurile prea inocente pentru haosul în care trăim zi de zi. Uneori ar fi bine ca Cenușăresei să nu i se potrivească pantoful, lui Hercule Poirot să îi scape un detaliu, iar Henry Chinaski să fi murit la 79 de ani.

N-am timp s-ascult discursuri despre cum oamenii evadează, de fapt, din realitate în filme sau cărți și că le consumă tocmai pentru a primi finalul fericit pe care și-l doresc. N-am spus c-aș vrea să nu mai existe finaluri fericite, la fel cum n-am spus niciodată că opusul fericirii este tristețea ori durerea. Oamenii au nevoie ca el și ea să rămână împreună la final, au nevoie de un erou care să-i salveze de orice și-au nevoie să simtă gloria unui vis împlinit, dar eu n-am nevoie de asta. Eu am nevoie de echilibru! În viață, nu toate poveștile au finaluri fericite și-aș vrea ca nici cărțile să nu aibă.

În ziua în care am să cred despre mine că sunt suficient de iscusită încât să pot spune povestea cuiva, poate-am să gândesc altfel. Poate voi scrie și eu povestea unui vis împlinit. Sau oare să-i las cititorului meu leneș posibilitatea să-și scrie finalul pe placul lui? Orice-aș alege, de un lucru pot fi sigură – finalul va fi sincer.

Claudia F. BADEA este redactor-colaborator la „Gazeta Dâmboviței”, a studiat Jurnalism la „Facultatea de științe Politice, Litere și Comunicare”…