FIRUL ÎN PATRU – Claudia F. BADEA – Nu mai am nevoie de cuvinte

   Am înțeles absurd de târziu că nu toți oamenii se pricep la cuvinte. Credeam că dacă eu știu să le pun în ordinea potrivită și-n locurile oportune, poate toată lumea cu un pic de efort, dar am înțeles până la urmă că oamenii sunt neîndemânatici atunci când vine vorba de cuvinte. Unii știu prea puține, alții știu multe, dar nu se pricep să le potrivească și mai sunt și cei care le știu pe toate. dar le aruncă-n lume goale de sens ori emoție. Există unii care folosesc cuvintele pentru a rănii, alții le folosesc pentru a vindeca și unii se folosesc de ele pentru a-și primi aplauzele. Cuvintele au fost folosite pentru a crea lumea și tot ele o vor spulbera în final.

   Există cuvinte mari, strălucitoare și care te orbesc. Unele sunt grele ca plumbul, iar altele goale pe interior. Există cuvinte incolore, dar există și unele murdare, cuvinte pe care s-a pus praful, cuvinte uitate-n colțuri de minte. Unele cuvinte pot fi simțite, mirosite, atinse și chiar folosite drept hrană, însă există și cuvinte care trec pe lângă noi fără să le băgăm de seamă. Există cuvinte dulci, cu miros de trandafiri și grijă, însă există și cuvinte amare, cu miros puternic de ars. Există cuvinte complicate pentru mințile complexe și cuvinte simple pentru mințile albe.

   Ca să ne demonstreze cât de puternice sunt cuvintele și cât de importantă este îndemânarea de a le utiliza, universul a creat mintea femeii sensibilă la cuvinte. Această purtătoare grațioasă de tocuri gălăgioase și ruj roșu aprins, cu părul ei ce aruncă-n vânt parfum și cu pielea ei curată, se îndrăgostește, iubește nebunește, suferă și-și mistuie mintea doar din cuvinte. Cuvintele sunt cea mai sigură cale către inima unei femei, noroc însă că Dumnezeu l-a făcut pe bărbat nepriceput într-ale cuvintelor.

   Au fost zile-n care credeam că oamenii nu vor să-mi spună cuvintele potrivite și zile-n care nu voiam să aud cuvintele nimănui, indiferent de pricepere. Credeam cândva că emoțiile puternice au nevoie de multe cuvinte și că lipsa cuvintelor e un mod de a răni, dar am crescut, am cunoscut oameni, m-am cunoscut pe mine și-am înțeles cât de complexă e lumea cuvintelor. Am descoperit că există și lucruri pe care cuvintele le murdăresc, că există o putere a măsurii și unele cuvinte simple pot înlocui figuri de stil pompoase.

   Astăzi, oamenii cu care împart emoții puternice sunt oamenii cu care n-am nevoie de prea multe cuvinte. Am descoperit cât de mult poate însemna un singur cuvânt și cât de puțin pot valora discursuri care sclipesc. Am descoperit cât de multă magie e-n cuvintele pe care oamenii le rostesc fără să le gândească prea mult înainte, în cuvintele ieșite direct din inconștient, în cuvintele cărora nu le dădeam adesea atenție. Un simplu cuvânt strecurat intenționat într-o discuție poate lega două suflete cât pentru o eternitate, o întrebare scurtă, dar pusă la momentul potrivit, poate clarifica ce n-ar fi reușit ani de pălăvrăgeli. Am descoperit și că ordinea cuvintelor e uneori mai importantă decât cantitatea lor.

   Îmi e mai simplu azi să-nțeleg dragostea și grija celor care doar strecoară din când în când câte un cuvânt potrivit în discuțiile noastre, decât să discern printre discursuri lungi și pline de paiete. Azi n-am nevoie să aruncăm grămezi mari de cuvinte de la unul la altul ca să știu ce simți, n-am nevoie să-mi spui ca să văd, n-am nevoie să-ți cauți cuvintele potrivite ca să-mi spui ce știu oricum. Căutarea de cuvinte potrivite strică farmecul emoțiilor care se spun.

 

Claudia F. BADEA este redactor/creator de conținut la „Gazeta Dâmboviței”, a studiat  Jurnalism la „Facultatea de Științe Politice, Litere și Comunicare”…