FIRUL ÎN PATRU – Claudia F. BADEA – Nu le datorăm nimic părinților

Nu te grăbi să tragi concluzii și să judeci. Nu uita: sunt jurnalist și știu cum să-ți atrag atenția. Acum hai să discutăm puțin despre copilul tău sau despre viitorul tău copil și despre cum, uneori, consideri că ai mai multă putere și mai multe drepturi decât însuși Dumnezeu. Nu cert și nu judec pe nimeni, dar vreau să clarific modul în care ar trebui, cred eu, să ne raportăm la copiii, ori părinții noștri. Poate-i de vină firea mea lirică, dar consider că un copil este cea mai mare responsabilitatea pe care ne-o putem asuma, dar și cea mai complexă minune pe care universul o poate face și pe care ne-a dat binecuvântarea s-o vedem. Există și excepții, însă copilul apare ca o încununare a iubirii dintre doi oameni, ca o dorință de împlinire, ca o modalitatea de a da un sens și de a construi ceva din iubirea care nu mai încape doar în două inimi. Copilul apare când te aștepți mai puțin, ori după ani de speranță. Mulți nu înțeleg miracolul din spatele lui și un lucru pe care foarte puțini, copii și părinți, îl înțeleg este că nu copilul alege să se nască. Nu copilul alege să vină pe lume, nu el le cere părinților să-l crească și să-l iubească și nici el nu le cere lor să i se dedice.

Atunci, dacă copilul tău nu-ți cere să-i dai viață, ori să-l crești, de ce-l îndatorezi pentru ceva ce n-a cerut? Tu alegi să construiești o viață pentru că îți dorești, ori pentru că asta a vrut hazardul. Poți fi constrâns de oricine și orice context pentru a aduce pe lume un copil, dar niciodată de copilul însuși. Și dacă ști că pruncul nu cere să vină pe lume, de ce-i pretinzi să-ți plătească pentru ceva ce n-a cerut niciodată? Copilului îi oferi tot ce ai mai bun pentru că el este sufletul tău expus sub ochii tuturor. Îți dorești tot ce-i mai bun pentru el și ști că dă sens vieții tale. E puterea ta de a merge mai departe și cel mai bun pansament. Te străduiești din greu să-l educi, să-l ghidezi și să-i stai alături. El e cel mai pur lucru din viața ta și n-are nicio vină nici pentru posibilele evenimente nefericite care l-au adus pe lume. Dar tu uneori uiți asta… Uiți de multe ori de miracolul la care-ai fost părtaș și crezi că ție ți se cuvine totul. Crezi că ființa care nu a pretins nimic de la tine de la început îți este datoare și trebuie să plătească toată strădania ta. L-ai făcut să aibă grijă de tine la bătrânețe? Nu mai bine plătești pe cineva atunci? Ai economisi foarte mulți bani și nervi. Ah, da. Tu crezi că asupra copilului tău ai drept de viață și de moarte și te satisface într-un mod avid să știi că-ți este creație și că îți este dator. Pretinzi că vrei tot ce-i mai bun pentru copilul tău, dar dacă cel mai bun loc pentru el e la capătul lumii, ajungi să-l disprețuiești și să-l judeci pentru că nu stă să răsplătească ceva ce n-a cerut niciodată.

Părinte, nu face copii doar ca să-i faci datori, ori ca să-ți satisfaci dorința de a stăpâni pe cineva. Fă un copil atunci când vei fi sigur că-l poți iubi și dacă va pleca la capătul lumii. Pune tot ce-ai mai bun în el și fii mândru că universul ți-a permis să iei parte la acest miracol. Unii n-au parte de el oricât și l-ar dori. Era o vorbă veche care îmi place tare mult – parafrazând te întreb: ai făcut un copil ca să-ți „aducă cineva o cană de apă la bătrânețe”, dar ce faci dacă nu ți-e sete? Iubește-ți copilul și ajută-l necondiționat până când simți că l-ai educat atât de strașnic încât se poate descurca singur cu orice. El e cea mai clară dovadă pe care Dumnezeu ți-o poate oferi cu privire la existența lui.

Copile, știu, n-ai cerut tu nimănui nimic. N-ai pretins viață și nici nu ești dator pentru ea decât universului. Oamenii aceia doi care din iubire sau greșeală te-au creat, dar care au grijă de tine nu-ți sunt stăpâni. Sunt oameni buni și se străduiesc mult. Tu poți să-i răsplătești nu dându-le viața ta pe tavă, ci fiind omul bun pe care și-au dorit să-l construiască. Fii tot ce e mai bun în ei! Construiește-ți propriul drum și naște-ți propria minune, dar să nu uiți niciodată că părinții tăi s-au străduit să-ți ofere tot ce-au crezut ei că-i mai potrivit. Fii cu sufletul lângă ei și oferă-le înapoi iubirea pe care au oferit-o și ei când tu nici nu știai ce ești. Oferă-le lumea la care-au renunțat pentru tine, dar nu din obligație, ci din iubire și respect.

 

Relația dintre părinți și copii nu e una de subordonare, de îndatorare, ci una de iubire, de respect, de sinceritate. Nu ne datorăm nimic unul altuia mai presus decât iubire. Asta o spune un copil crescut cu dragoste, cu multe eforturi și sacrificii, dar căruia nu i s-a cerut în schimb decât să fie om și să arate lumii toată priceperea cu care doi oameni au îngrijit miracolul care li s-a dat. Ne stăm alături din iubire și respect, nu din obligație sau teamă.

 

Claudia F. BADEA  este  redactor-colaborator la „Gazeta Dâmboviței”, a studiat  Jurnalism la „Facultatea de științe Politice, Litere și Comunicare”…