FIRUL ÎN PATRU – Claudia F. BADEA – Mințile luminate discută idei?

Am scris de curând un material pentru un proiect de YouTube și a trebuit să recitesc Republica lui Platon și multe alte lucrări și texte pe teme similare. Uitându-mă la discuțiile din casa lui Cephalus, mi-a venit în minte o sintagmă atribuită lui Socrate: Minţile luminate discută idei, minţile mediocre discută evenimente, iar minţile mici discută oamenii. Acum, între noi fie vorba, când ești Socrate poți să faci astfel de afirmații. Dar mie tare mult îmi place când Ion și Măria lui, pe care îi bârfesc vecinii că și-au luat doi porci în vreme de recesiune, postează pe contul lor comun de Facebook un citat similar. N-au ei timp de discuții pe tema sensului existenței ființei umane într-o formă supusă efemerității; dacă aveau câteva minute libere să-și pună ideile pe hârtie, sigur schimbau viziunea existențialistă și răspundeau și la întrebările neelucidate de Kant… Dar ce ne facem când și oamenii dăștepți și duși pe la te miri ce școli se cred Socrate și se zvârcolesc la auzul unei bârfe despre cineva?

Să ne lămurim! Ca să discuți despre idei mai întâi trebuie să le ai. Și nu vorbesc despre ideile care zburdă prin mintea oricărui sapiens, ci despre a avea idee de ce se întâmplă prin jurul tău, pe planetuță. Pe Socrate îl suspectez că nu dădea doi bani pe câte măsline a băgat în el vecinul lui ori prin câte așternuturi și-a pierdut mințile o cucoană de pe la Pireu. Nu știu eu prea multe din ce făcea el și nici nu mă interesează cum își pierdea vremea pe care o considera a fi oportună de pierdut. În orice caz, genul ăla de idei trebuie să ai ca să discuți idei… Dacă ești Sheldon Cooper și îmi explici cum e cu String Theory, discuți într-adevăr idei, dar dacă îmi explici cum e cu Bitcoinul, nu enunți idei. You just gibergaber!

Ce mă deranjează pe mine aici nu sunt oamenii care cred că au idei, pentru că asta cred ei și oricât le-ai argumenta, n-o să vadă dincolo de limitele lor cognitive. Problema mea e cu mințile mici care discută despre oameni. Am înțeles, cei mediocri discută evenimente – nici nu-i duce capul la idei, dar parcă nici n-ar discuta… oameni. Dar, oare, numai mințile mici discută… oameni? Știu eu niște oameni de-o cultură greu de ignorat, dar să vă ferească sfântul să intrați în aria lor de acțiune. Să fim înțeleși: nu-i judec și nici nu îi condamn, căci unii m-au ajutat indirect să înțeleg cum funcționează lumea din jur, când eram prea inocentă ca să cred că oamenii sunt și răi, dar parcă nici nu i-aș băga la minți mici…

Bârfa, căci despre ea e vorba, e mai ceva ca virginitatea. Mai bine recunoști că n-o mai ai, decât să spui că-ți place să bârfești. Deși este acest păcat care zguduie din temelii învățăturile creștine, ea a fost și nu va înceta să fie, cel mai bun lubrifiant social. Bârfa a pornit războaie, a speriat invadatori, iar fără bârfă meseria mea, de jurnalist, n-ar fi existat astăzi, căci pentru cei ce nu știu, primele forme de jurnalism în masă au fost tabloidele. Între noi fie vorba, dacă te uiți cu inimă rea pe la începutul Republicii, nici Socrate nu mai pare chiar așa o minte mare, dar nu intrăm în detalii în zona asta, nu e treaba mea. Treaba mea este să vă spun că bârfa n-ar trebui să stea printre păcate. Face omul altele mult mai rele și-ar trebui tras de urechi pentru ele.

Nu cred că oamenii care discută despre alți oameni nu pot discuta și despre evenimente sau idei. Am cunoscut astfel de oameni. Ah! Dacă discuți doar despre oameni, atunci da, s-ar putea să ai ceva probleme cu lipsa afecțiunii parentale ori cine știe ce alte traume, dar dacă ai și alte gânduri printre bârfe, nu riști să păcătuiești. Nu prea tolerez, în general, ipocrizia. Mă irită teribil oamenii care „își pun aură” și se pretind ceea ce e mai multe decât evident că nu sunt. Astfel că nu îmi plac deloc oamenii care nu recunosc că discută… oameni, deși e la fel de evident ca un elefant într-un cireș. Românii au și vorba asta, când se satură de bârfă, spun: eh, până la urmă să facă ce-o vrea, că nu mă doare pe mine capul de alții. Și așa se spală pe mâini și mâine o iau de la capăt crezând că au mâinile curate.

Pe cei care nu credeți ce spun eu aici, vă invit cu toată dragostea să urmăriți The Big Bang Theory (Teoria Big Bang). O să găsiți acolo o minte sclipitoare, care discută despre idei demne de premiul Nobel, evenimente, dar și, ce să vezi, despre oameni…

 

Claudia F. BADEA este redactor-colaborator la „Gazeta Dâmboviței”, a studiat  Jurnalism la „Facultatea de științe Politice, Litere și Comunicare”…