FIRUL ÎN PATRU – Claudia F. BADEA – Mai visăm?

   Îți mai amintești cât de mult obișnuiam să visăm atunci când eram mici? Ne uitam spre cer și eram convinși că-l vom atinge într-o zi. Ne imaginam lumea întreagă ca pe o curte mare în care vom avea ocazia să ne jucăm și eram siguri că nu vom obosi niciodată. Avem mii de planuri și simțeam că nimic nu avea cum să se opună dorințelor noastre puternice. Eram atât de convinși că avem superputeri încât ne rugam cu disperare să creștem odată doar ca să trăim în lumea pe care o visam. Ne prefăceam că suntem oameni mari doar ca să păcălim timpul și cu cât treceau anii, cu atât eram mai nerăbdători cu soarta. Credeam că tot ce ne dorim depinde doar de noi și că intențiile noastre bune vor schimba lumea.

   Tu ce visai când erai mic? Voiai și tu să fii astronaut ca să vezi lumea de sus sau veterinar ca să ai grijă de toate animăluțele? Voiai să fii un avocat îmbrăcat mereu la costum sau îți doreai să fii un rockstar pe care să-l adore toată lumea? Voiai să schimbi lumea, s-o bagi în buzunarul tău sau doar să o admiri de pe margine? Voiai să construiești sau să dărâmi, să fie toate reflectoarele pe tine sau să faci munca grea din spate, să strângi mâna tuturor sau să treci neobservat? Visai să fii un om de știință cu propria lui Teoremă sau un pictor murdar tot timpul de cărbune și ulei? Ai visat vreodată împreună cu cineva sau ai visat mereu singur?

Dar acum, acum mai visezi? Știu că am crescut mari, iar lumea nu e așa cum credeam noi, noi ce mici care le știam pe toate. Lumea nu depinde doar de cât de tare visăm noi și nu toți oamenii ajung la visurile lor, dar puterea visului a rămas la fel. Poate că mult prea multe lucruri dor, poate ți se pare că te-ai înșelat mult prea mult în privința vieții de om mare, pare că visarea e pentru cei imaturi și neexperimentați, dar visarea e pentru cei curajoși. Visarea e pentru cei care nu vor să se resemneze, pentru cei care nu vor să-și lase deoparte speranțele, pentru cei care n-au murit încă.

   Știi la ce visez eu zi de zi? Visez că pe noptiera ta va sta într-o bună zi o carte cu numele meu pe ea, visez la acea casă cu ferestre mari și rafturi de lemn, pline de cărți și mai visez și că acei ochi verzi vor avea într-o zi curajul să viseze în tandem cu mine. Eu nu visez pentru că mă tem de realitate, pentru că o evit ori pentru că visarea ar fi vreun soi de ventilator care să-i pompeze inimii mele dorința de a supraviețui. Eu nu visez din frica de a trăi, ci din dragostea de viață. Nu visez ca să mă răzbun pe realitate, ci ca s-o fac mai frumoasă. Visez ca să pot simți lucruri pe care mă tem că altfel n-o să am ocazia să le simt. Visez ca să pot zâmbi chiar și atunci când lumea se dărâmă în jur.

   Stai câteva clipe singur, doar tu și privește-ți în suflet. Nu spune nimic. Doar privește și adu-ți aminte ce îmbrățișare dulce era visarea atunci când eram mici. Adu-ți aminte fericirea din ochii tăi atunci când le spuneai prietenilor ce-ai visat sau cum ai visat că va fi. Adu-ți aminte ce obișnuiai să visezi atunci când erai mic și credeai că lumea e o cutie cu nisip. Pune mâna pe o găletușă, ia puțină apă și începe să ridici castele. Amintește-ți ce visai atunci când erai mic și dacă ai îndeplinit acel vis, visează altul. Lasă-ți inima să-și dorească, lasă-ți mintea să se hrănească din puterea pe care ne-o dă visarea. Nu visa ca să-ți pui obiective în viață, visează ca să vezi, să simți și să atingi. Visează cum ar fi să se îndeplinească toate dorințele acelea pe care nici măcar n-ai curajul să le mai spui cuiva, visează că suntem iar copii și că n-avem griji, visează că lumea e o curte mare și începe s-o umpli de flori. Să pui în curtea ta și-o băncuță la umbră; să am unde să mă odihnesc atunci când am vin acolo.

   Acum c-ai crescut om mare, care-i cel mai mare vis al tău?

Claudia F. BADEA este redactor/creator de conținut la „Gazeta Dâmboviței”, a studiat  Jurnalism la „Facultatea de Științe Politice, Litere și Comunicare”…