Mă simt foarte aproape de tine, cititorule. Pare că ne știm de mai multe vieți. Și tu și eu suntem sinceri cu tine. Eu îți spun lucruri pe care tu n-ai curaj să ți le spui, iar tu îți spui lucruri pe care n-ai curaj să mi le spui mie. Ne-am construit o relație frumoasă și cred că ți-am câștigat respectul. Și ca să-ți demonstrez cât de important ești pentru mine, am să-ți spun cel mai mare secret pe care-l am. Cititorul meu drag, m-am îndrăgostit! Sunt îndrăgostită până peste cap și vreau să știi c-am început chiar și să mă port nefiresc. Am un gol în stomac, inima strânsă și sufletul copleșit. Mă bâlbâi și nu-mi găsesc cuvintele potrivite ca să-mi explic dragostea, deși aș vorbi despre ea fără încetare. E tare plăcut să fii îndrăgostit, dar e și păcat că iubirea se hrănește cu mințile tale. Ți le ia, le sărută și-apoi ți le pune înapoi de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. În cele din urmă, te lasă să te topești de dorul ei și tocmai când s-apuci să te topești de tot, vine, te sărută din nou și-o iei de la capăt.
Îți mărturisesc astăzi, cititorul meu drag, că m-am îndrăgostit nebunește de viață, iar dragostea pentru ea s-a prins atât de adânc de sufletul meu că nici descântecele și nici blestemele nu o s-o mai scoată de acolo. Ea-i atât de frumoasă și eu atât de neînsemnată pe lângă ea… Uneori se poartă urât, dar o iert de fiecare dată pentru că e mult prea frumoasă ca să pot renunța la ea. Uneori îmi ia mințile și le împrăștie peste tot în lume, dar sunt și zile-n care uită de mine. Mă lasă să rătăcesc în nicăieri și să-mi jelesc dorul de ea. Apoi, când mă cuprinde furia c-am fost abandonată, apare de nicăieri și mă strânge-n brațe cu un dor nebun.
E fermecătoare, e pură și le știe pe toate. E puternică și stăpână pe întregul univers și-o bună bucată de vreme. Uneori mă sperie onestitatea și lejeritatea cu care mă împinge spre hău, dar nu m-a lăsat niciodată să cad. Cred că și ea mă iubește pe mine la fel de mult cum o iubesc eu pe ea. Îmi aduce mereu cadouri frumoase. Chiar și tu, cititorule, ești răsplata ei pentru strădania mea.
A pus stăpânire pe toate gândurile mele. M-a fermecat, m-a sedus cu tact și-acum nu mă pot gândi decât la ea. Crezi c-o să mă facă vreodată un muritor să-l iubesc așa pe el, când eu nu mă iubesc nici măcar pe mine așa cum o iubesc pe ea? Cu viața am trăit cea mai frumoasă și sinceră poveste de dragoste și simt că ne cunoaștem de la începuturile timpului – de pe vremea când ea era doar un copil, iar mie nu-mi fuseseră încă luate aripile. De când m-a luat de mână pentru prima oară am simțit c-o să îmbătrânim împreună.
Astăzi, când mă simt mai îndrăgostită ca niciodată, vreau să-ți cer, cititorule, s-o lași să te seducă și pe tine. Dă-ți voie s-o iubești și-n schimbul iubirii tale, ea îți va da curaj, pasiune și te va proteja de propriile tale gânduri. Dac-ai să te îndrăgostești de ea și ai să lași dragostea să vă unească pentru eternitatea ce va avea să vină, ai să-nțelegi și de ce spun că iubirea unui muritor nu se compară cu iubirea ei. N-ai să mai iubești pe nimeni la fel și n-ai să-ți mai pierzi niciodată fericirea.
Acum chiar aș scrie un roman de dragoste… Dragoste de viață!
Claudia F. BADEA este redactor-colaborator la „Gazeta Dâmboviței”, a studiat Jurnalism la „Facultatea de științe Politice, Litere și Comunicare”…