FIRUL ÎN PATRU – Claudia F. BADEA – M-a întrebat tocmai pe mine ce-i iubirea…

Uneori ochii îmi dau de gol sufletul bătrân și cuvintele alese cu pricepere creează impresia unei minți mai șlefuite decât este de fapt. Poate de asta s-a gândit să mă întrebe tocmai pe mine ce-i iubirea. Pe mine care iubesc totul, dar duc povara neîmplinirii; pe mine care spun povești netrăite de nimeni; pe mine care trăiesc pururi îndrăgostită, acoperită de dor și tânjind după ochi verzi de ieri și de azi. Se uita la mine cu ochi mari așteptând să-i îndrug vreo filosofie revelatoare, să amestec nișe cuvinte din care să iasă miraculos un sens nedeslușit de la începutul lumii ori să tălmăcesc un descântec al zeilor care să lege stelele-ntre ele. Se aștepta probabil să vorbesc despre iubire cu pasiunea nebună cu care vorbeam despre lucrurile ce mă pasionau, dar la început n-am zis nimic. Apoi am înșirat o serie de clișee, neștiind care dintre ele doare mai tare. Nu se aștepta la un răspuns ca toate răspunsurile…

Știam despre ce iubire voia să afle, așa că am stat o vreme-n mintea mea și apoi am început să fac ce știu eu mai bine: să scriu. Mi-am scotocit prin viață și mi-am dat seama că toate clișeele pe care i le spusesem aveau două direcții pe care oricum nu le descriau suficient de bine. M-am gândit că poate nu știu atât de multe cuvinte frumoase încât să descriu sentimentul simplu care ne ține-n viață și, gândindu-mă la cum să o descriu mi-am dat seama cât de mult rău poate face iubirea atunci când nu o înțelegem.

I-aș fi spus acum că iubirea e cea care te face să continui în ciuda durerii; e cea care te leapădă de sine în încercarea morbidă de a muri în sinele altcuiva. Iubirea e cea care te face să nu simți mirosul părului pârlit atunci când arzi de viu și tot ea te face să nu vezi mâinile vineții, degerate și neputincioase. Iubirea te face orb, te face să ierți chiar și atunci când nimănui nu-i pare rău și este cea care lasă răni adânci chiar dacă nu s-au simțit atingerile. Iubirea se leagă cu lanțuri grele de picioarele tale și nu te lasă să fugi niciunde. Iubirea te face să încerci cu disperare să ridici un zid de cărămidă, deși în jurul tău sunt doar pietre, reproșuri și vină. Iubirea te face să-ți acoperi vânătăile, să zâmbești în timp ce mintea-ți urlă disperată, să stai în timp ce inima te imploră să placi. Iubirea te face un leș ce se încăpățânează să iasă din groapă iar și iar și tot ea te face să nu mai contezi în propria-ți viață.

Apoi, când începuse să doară prea tare să vorbesc despre ce-am descoperit a fi iubirea, mi-am amintit de ochii verzi și am scris că iubirea e cea care te face să vrei să-i arăți celui iubit tot ce are lumea mai frumos, că iubirea te face să vrei să fii parte din el și că iubirea oprește timpul în loc. Iubirea e puterea cu care suporți neputința de a-l proteja pe cel iubit de orice rău l-ar putea atinge. Iubirea e ce mă face să-l scriu iar și iar, ce mă face să nu-i fac rău dorindu-mi-l mai mult, ce mă face să uit să respir atunci când acei ochi verzi se uită la mine înțelegând totul. Iubirea e cea care mă face să mă reîndrăgostesc de fiecare dată când îmi vorbește și tot ea e cea care a construit o lume-n mintea mea în care ne e permis să ne iubim. Iubirea se confundă cu sentimentul care mă sufocă atunci când îmi dau seama că știu tot ce l-ar putea face fericit, dar n-am puterea de a-i oferi niciunul dintre acele lucruri. Iubirea e cea care mi-a permis să pun roz în locuri în care era doar negru. Iubirea-i liniștea pe care o ai când te împaci cu rolul tău în viața celui pe care ai vrea să-l poți iubi mai mult, dar nu mai știi cum, însă e și cea care ține mocnite dorințele fără de care arta s-ar pierde.

Deci, vrei să știi ce e iubirea? iubirea e sentimentul infinit de neputință, de insuficiență. Nu poți să-i dai totul, nu poți să-i iei toate durerile, nu poți să-l faci pe cel iubit să se vadă prin ochii tăi plini de iubire, nu poți să-i fii liniște oricând de mult ai merge pe vârfuri. Iubirea e toată puterea cu care poți schimba o viață și toată neputința în fața sorții. Iubirea poate fi cel mai strălucitor lucru pe care să-l porți, dar poate fi cel mai adânc mormânt al sinelui. Iubirea e cu ce începe și cu ce se termină totul.