Nu sunt aici să schimb credința nimănui. Nu mă privește locul în care vă puneți sufletele, ori cum vă îngrijiți de ele și nici al meu nu reprezintă un subiect de dezbatere. Astăzi sunt însă aici să clarific ceva ce mi-a trecut prin minte în urmă cu multă vreme. La Cina cea de taină a stat la masă și-un sfânt cărui i s-a furat aura. Nu știu ce-o fi de-a dreapta și de-a stânga tatălui. Nu știu ce e in Rai și cine, dar vreau să vă explic de ce cred că locul lui Iuda e printre Sfinți, printre cei care s-au jertfit pentru Dumnezeul în care credeau.
Pentru că sunt o fire romantică (doar ca stil literar), am să construiesc povestea ușor de digerat. Așa cum Iisus i-a spus lui Petru că se va lepăda de El de trei ori până dimineața, la fel l-a luat pe Iuda de-o parte și i-a spus despre trădarea lui. Aflând acestea a vrut să se căiască și să renunțe, însă pentru ordinea lucrurilor, Mântuitorul i-a cerut să se țină de plan. S-au așezat la masă, a făcut Fiul împărtășania și apoi a zis că știe ca va fi trădat și că cel ce-l va vinde e la masă și va întinge din același vas cu el. Acesta este primul moment în care trebuie să realizăm credința loială a lui Iuda. Cu o tărie de caracter greu de exprimat în cuvinte, Iuda și-a luat bucata de pâine și-a dus-o spre farfuria din fața lui Iisus asumându-și rolul de autor moral. Când a venit vremea, Iuda a făcut tot ce-a fost nevoie și printr-o săturare l-a vândut pe Iisus celor ce aveau să-l răstignească. Apoi, Iuda a făcut un lucru pe care biserica îl condamnă mai rău decât trădarea: și-a luat viața! Știți cum cred eu că l-am fi putut considera pe Iuda trădător? Dacă nu s-ar fi sinucis.
Iuda și-a înțeles și acceptat destinul. A înțeles că va fi judecat drept trădător în momentul în care a întins mâna spre vasul lui Iisus, dar și-a asumat trădarea pentru că așa trebuia să fie. Știa că-l condamnă pe Iisus și totuși nu s-a îndepărtat de la destinul lui. El a fost singurul care nu s-a străduit să-și justifice credința, ori să o întărească. Apoi, pentru că nu putea trăi cu gândul că și-a lepădat Mântuitorul, s-a sinucis. Dac-ar fi continuat să trăiască, să-și orânduiască existența ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, atunci ar fi putut fi considerat un trădător și-un om cu deficiențe psihice majore. El nu a distrus ce-a creat Dumnezeu, ci a îndeplinit destinul lui și și-a cerut iertare oferind în dar propriul suflet și suferința de a fi considerat trădător.
Știți ce refuză creștinii să vadă și să înțeleagă? Fără Iuda n-ar fi fost trădare, fără trădare n-ar fi fost răstignire, fără răstignire n-ar fi fost moarte și fără moarte n-ar fi fost Înviere care să deschidă cerurile. Fără Iuda, Raiul poate ar fi fost și astăzi ascuns. Fără Iuda, n-am fi primit mântuirea.
Analizând la rece toată perspectiva, locul lui Iuda nu e printre trădători. Dumnezeu l-a primit la el și l-a onorat, căci datorită lui am primit a doua șansă la mântuire.
Claudia F. BADEA este redactor-colaborator la „Gazeta Dâmboviței”, a studiat Jurnalism la „Facultatea de științe Politice, Litere și Comunicare”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
