FIRUL ÎN PATRU – Claudia F. BADEA – La mijloc

   De ce nu cred că oamenii se întâlnesc întâmplător? Pentru că eu și el venim din lumi atât de diferite încât, dacă n-ar fi trebuit să ne-ntâmplăm, sigur lumile noastre  nu s-ar fi intersectat niciodată. De fapt, el vine dintr-o lume pe care o idealizez de când mă știu, iar eu dintr-o lumea-n care el speră să evadeze. El n-are ochii verzi, iar eu nu mă grăbesc să-i schițez un portret cu prea multe detalii.

   Lumea mea, cea în care m-am redescoperit, cea în care trăiam mai oarbă decât personajele lui Jose Saramago, e plină de feminitate. E albă, și roșie, și roz în toate nuanțele. Lumea-n care am reînvățat să mă iubesc e plină de flori, e mai goală de ură ca niciodată și e tot timpul însorit; chiar și atunci când plouă. Lumea mea pare fragilă, dar nu e nimic ce s-o poată dărâma, nu e nimic care s-o murdărească și nimic care să-i ia din lumină. În lumea mea se traversează strada doar pe verde, nimeni nu trișează la jocurile de societate, iar pasiunea e motorul oricărei acțiuni. În lumea mea casele au ferestre mari, curate și cu perdele roz de in; oamenilor le pasă de cei de lângă ei, există prietenie, altruism, empatie și simț civic, toate din firesc, nu din vreun interes. În lumea mea florile stau în grădină, nu în vază, oamenii cred în magie, iar cerul nu limitează pe nimeni.

   Lumea lui e gri și cu o permanentă senzație de frig. El n-a fost un răsfățat al sorții așa că a trebuit să-și modeleze singur norocul. Regulile din lumea lui sunt flexibile, iar scopul aparent bun scuză mijloacele în aparență curate. În lumea lui fiecare are propriul interes, iar oamenii privesc în aceeași direcție doar atât timp cât au nevoie să vadă același lucru. Lumea lui are colțuri, are locuri întunecate, are pasaje secrete și uneori nori negrii. În ciuda a toate, în lumea lui există masculinitate, există principii, există onoare și respect. În lumea lui toate se gândesc la rece, nimic nu se obține doar prin noroc, iar banii stabilesc ierarhiile. În lumea aceea cărțile de joc se împart pe sub masă, prietenia are multe variabile și aproape nicio constantă, iar emoțiile sunt un handicap.

   Și-apoi, fără niciun motiv clar și cu un instinct bizar care ne împingea pe amândoi unul către celălalt, am început să credem că putem deveni punctul în care cele două lumi să se intersecteze. Fără cuvinte alese special pentru a impresiona, fără maniere pretinse, fără nevoia de a ascunde vreun defect și fără să forțăm ușile închise, am început să descoperim lumea celuilalt. Totul a fost instinct și familiaritate, dorință fără grabă și un firesc pe care nu-l pot explica nici cele mai populare romane comerciale care spun povești de dragoste dintre antagoniști.

   După o vreme mi-a spus: Puiule, noi doi suntem din lumi atât de diferite…, iar vocea lui a lăsat la iveală teama și dorința. Voia să simtă măcar o mică parte din lumea mea, însă fără   să-mi arate mie cum e lumea lui. Voia să mă protejeze de gri, dar simțea atât de mult nevoia de roz. Eu aveam nevoie de rațiunea lui pentru a nu mă deconecta complet de la realitate, iar el avea nevoie de visele mele pentru a evada din când în când din lumea lui. Eu aveam nevoie să simt că nu mă poate atinge nimeni în brațele lui, iar el avea nevoie să-și sincronizeze bătăile inimii cu sunetul tocurilor mele. Eu voiam să-mi aducă cineva mărgăritar, iar el voia să ude cineva trandafirii din grădina lui. Voiam să vedem lumea împreună și să construim o alta doar pentru noi.

   Voiam să fim o excepție, dar există excepții? Există cale de mijloc pentru două lumi atât de diferite sau finalurile fericite sunt doar în cărți?

 

Claudia F. BADEA este redactor/creator de conținut la „Gazeta Dâmboviței”, a studiat  Jurnalism la „Facultatea de Științe Politice, Litere și Comunicare”…