Reciteam acum ceva vreme Republica, pentru un proiect, pe YouTube și mi-a atras atenția o afirmație despre modul în care, de fapt, dacă ar ști că nu sunt priviți sau că nu există consecințe, oamenii nu ar respecta normele, indiferent de natura lor. Pentru câteva clipe am fost de acord, înțelegând logica afirmației, dar apoi vine întrebarea: dacă nu încălcăm normele doar din teama repercusiunilor, ori din rușine, ne mai putem considera ca fiind persoane verticale, cu principii morale solide? Să nu faci ceva din teamă sau rușine e același lucru cu a nu face ceva bazat pe valori morale concrete? Hai să lămurim situația cu două exemple clare.
Să presupunem că te afli într-o situație disperată și ai nevoie de bani. Repede și mulți! Ai două metode rapide: jaful și prostituția, ambele apucături imorale. Să le luam pe rând. Îți încolțește în gând ideea de a practica o formă de prostituție, clasică sau online, indiferent dacă ești femeie sau bărbat. Prima și cea mai puternică barieră de care dai e „Ce-o să zică mama și vecinii?”. Poți să nu iei în calcul presiunea socială și să-ți vezi de treaba ta obținând banii de care ai nevoie sau poți să cedezi sub presiune și să renunți la idee. Cedezi pentru că ți-e rușine de oamenii care te cunosc, pentru că ți-ar fi prea greu să dai ochii cu părinții tăi după, ori pentru că te temi de consecințele pe care le-ar avea o astfel de acțiune asupra oamenilor apropiați. Dacă te uiți în oglindă îți vei spune că ești o persoană de-o moralitate solidă pentru că „nu preacurvești”, dar oare așa să fie? Rușine ta și teama de presiunea socială sunt pe aceiași treaptă a moralității cu renunțarea la o astfel de idee din respect pentru propriul tău corp, din dorința de a nu încălca o dogmă, ori din rațiunea de a nu încuraja obiectificarea oamenilor în scopuri sexuale? Personal, n-aș alege niciodată această variantă din respect pentru propriul meu corp și din dorința de a nu-mi pierde farmecul. E ușor să-mi intri pe sub piele, dar pe sub haine e al dracului de greu.
În cea de-a doua situație, dacă ai alege jaful, poți alege un om sau o instituție. Dacă alegi o bancă, practic, furi banii mai multor oameni de-o dată. Dacă alegi un om, poți să primești o hârtie pe care să scrie de la furt calificat și tâlhărie, până la lovituri cauzatoare de moarte sau ucidere din culpă. Te sperie gândul că o singură secundă poate face diferența dintre succes și o viață de detenție. Te temi de consecințele legale, de ce se va întâmpla după ce ajungi între patru pereți cu alți 3-5 oameni și de ce înseamnă pentru carieră un dosar penal cu numele tău pe el. Ți-e și rușine de ce-or să spună apropiații, dar teama de consecințe e puternică și te oprește. Crezi că ești un om moral pentru că n-ai furat, tâlhărit sau ucis? Dacă tu nu furi din teama de consecințe, iar eu n-o fac pentru că n-am eu niciun drept asupra banilor nimănui și, chiar dac-aș jefui o bancă, tot oamenilor ca mine le-aș face mai mult rău, crezi că suntem la același nivel de moralitate? Dacă banii pe care-i furi erau pentru medicamentele cuiva, ori strânși de-o comunitate pentru a salva viața cuiva? Cine ești tu să te bucuri de ei?
Unii aleg să nu încalce norme pentru că se tem de consecințe sau le e rușine și cedează sub presiune socială. Alții aleg să respecte normele, nu din teamă, ci din rațiune. Ei înțeleg că nu deținem dreptul asupra vieții nimănui, că e nedrept să ne însușim banii trudiți de alții, ori că integritatea umană nu are preț. Dacă celor ce nu încalcă normele din frică și rușine le spunem „morali”, celor care-o fac din altruism, empatie, conștiință comună și rațiune cum le mai spunem?
Cei care interacționează cu mine frecvent știu că sunt literalmente incapabilă de a încălca majoritatea normelor. Cu strada pustie, întotdeauna voi aștepta ca semaforul să se facă verde, nu pentru a nu primi amendă, ci pentru că acel roșu înseamnă că e rândul șoferilor să treacă. Dacă din neatenție unul mai ghinionist mă lovește? Să trimit un om în închisoare, ori să-l arunc în prăpastia propriilor lui emoții doar pentru că n-am mai putut eu să aștept 30 de secunde? Deși uneori aș vrea, nu mai pot face rău cu voie. Ce rău să facă un om care face atac de panică dacă bagajul de avion depășește cu un centimetru dimensiunea standard?
Pare o prejudecată, dar nu putem pretinde armonie dacă tot ce creăm e haos. Ar mai fi multe de spus despre asta. Pe unele le găsiți printre rândurile scrise-n acești ani. Altele sunt doar la o întrebare distanță.
Claudia F. BADEA este redactor-colaborator la „Gazeta Dâmboviței”, a studiat Jurnalism la „Facultatea de științe Politice, Litere și Comunicare”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
