FIRUL ÎN PATRU – Claudia F. BADEA – Foileton (IV)

Biscuiți cu scorțișoară

   Alma respira haotic și era convinsă că se holbează ca o nebună la străinul nu chiar atât de necunoscut. Când bărbatul a ajuns lângă ea s-a oprit și, fără să-și miște privirea dreaptă, a spus:

   -Am auzit că o carte bună îți poate schimba viața.

   Apoi a intrat în biserică. Alma nici măcar nu mai era sigură dacă bărbatul chiar spusese ceva sau era doar în mintea ei, căci vocea pe care o auzise era exact cea pe care ea credea că ar putea avea-o Cain. Era albă la față când prietena ei a ieșit din biserică și-a trebuit s-o strige pe nume de câteva ori ca s-o desprindă din șoc.

   -Ce s-a întâmplat? Arăți de parc-ai fi văzut o fantomă, a zis Bella râzând puțin.

   -Mai știi cartea despre care ți-am spus? Bărbatul care tocmai a intrat în biserică e Cain. E imposibil să nu fie Cain, Arată identic…

   -Tipul ăla înalt? Știi că e vecinul tău, nu?

   -Poftim?! a exclamat Alma complet uimită de spusele prietenei ei.

   -Da. Cred că stă la ultimul etaj. Ne-am întâlnit cu el de câteva ori când te ajutam să cari lucruri în noul apartament. A stat cu Marco la o țigară într-una din zile. Îl cheală Niklaus, e procuror, are vreo 40 de ani, cred și e pasionat de vinuri. Cel puțin așa mi-a zis Marco. Dar care e treaba cu el?

   -Seamănă perfect cu personajul din carte pe care-o tot citesc, a spus Alma deja gândindu-se cum să facă să afle mai multe despre noul vecin.

   -Nu crezi că-ți petreci nesănătos de mult timp cu nasul în cărți? Poate ar trebui să mai ieși, să cunoști pe cineva, poate.

   Alma i-a aruncat o privire destul de tăioasă prietenei sale, dar nu a răspuns. După câțiva pași făcuți împreună, în liniște, cele două s-au despărțit urmând să reia fiecare drumul spre casă. Ajunsă acasă în grabă, fără să se mai schimbe, Alma s-a dus glonț spre balcon pentru a vedea când se întoarce bărbatul misterios.

   A așteptat vreo oră cu ochii fixați pe geam și strângând în brațe cartea neagră până ca vecinul ei să-și facă apariția. A coborât din mașină și s-a îndreptat spre intrarea din bloc. Acum, cum să-și dea seama Alma la ce apartament stă exact? Cum să înceapă o discuție cu el? Cum să-l invite la un ceai? Într-o reacție de moment, tipic feminină, Alma a fugit spre bucătărie, a înfipt mâna în sacul de gunoi și-a dat năvală la ușă. Părea scuza perfectă să dea nas în nas pe scări cu ceea ce ea credea că e bărbatul vieții ei. Lucru care s-a și întâmplat, doar că, mai lipsea o secundă ca Alma să dea peste el la propriu și totul să se transforme într-o scenă dintr-o comedie proastă.

   A trecut încrezătoare pe lângă el realizând că a făcut o alegere complet stupidă și când să coboare ultima treaptă aude din spatele ei:

   -Fac biscuiți cu scorțișoară. Aduci tu ceaiul? Apartamentul 43…

   Alma n-a apucat să răspundă căci bărbatul deja urcase un etaj. Oricum nici n-ar fi știut ce să îi spună. Ce era asta? Ce se întâmpla? De ce vorbea omul ăsta cu ea atât de firesc? Oare era o legătură reală între străin și Cain sau Alma începea s-o ia razna? Era intrigată și confuză.

S-a întors în apartament, căci nu era cazul să ducă gunoiul. Sacul avea în el doar un plic de ceai, coaja de la o banană și ambalajul unei brioșe cu caramel sărat. Și-a schimbat hainele și a început să lucreze, însă mintea ei era doar la lucrurile ciudate care i se întâmplaseră.

   Pe la ora patru, încă intrigată, Alma a decis să-i facă o vizită vecinului ei pentru a vedea dacă totul era sau nu doar în mintea ei. Și-a pus niște haine confortabile și îngrijite, a luat una din pungile de ceai de măr, cartea misterioasă și-a pornit spre apartamentul 43.

   Niklaus a deschis ușa aproape instant și a invitat-o pe Alma în sufragerie. Avea un apartament cochet, foarte curat având în vede că era burlac și care, probabil din cauza biscuiților, mirosea puternic, aproape sufocant a scorțișoară. Avea o bibliotecă mare, ceea ce o făcea pe Alma să presupună tot felul de lucruri despre străin bazat pe titlurile cărților pe care le mai zărea.

   În timp ce ea stătea stânjenită pe un colț al canapelei, Niklaus a adus o tavă cu biscuiți proaspeți și două căni mari cu ceai rece din lavandă și merișoare.

   -Ce-i cu cartea aia? a întrebat bărbatul privind-o fix pe Alma.

   -Nu ți se pare că tipul ăsta seamănă cu tine? a replicat Alma deschizând cartea la pagina în care autorul îi făcea portretul detaliat lui Cain.

   -Poftim?! a spus Niklaus încruntat și nedumerit, privind spre carte. Ce tot spui? Aici nu scrie nimic. Paginile astea sunt complet albe…

                                                                                                                   (Va urma…)

 

Claudia F. BADEA este redactor la „Gazeta Dâmboviței”, a studiat  Jurnalism la „Facultatea de științe Politice, Litere și Comunicare”…