Biscuiți cu scorțișoară
-Cum te simți? a întrebat Bella, îngrijorată pentru prietena ei care trebuia să stea de una singură. Totul arată grozav, a adăugat ea. Știu cât de mult îți doreai acel birou liniștit și plin de cărți…
-Și stai liniștită, a întrerupt-o Marco, o să-ți găsești și tu curând pe cineva care să-ți țină de urât.
Alma a strâmbat puțin din nas așa cum făcea de fiecare dată când ceva o deranja și a zâmbit fals pentru a nu fi nepoliticoasă. Găsirea unui coleg de apartament nu era deloc o prioritate pentru ea. Se obișnuise cu ideea și-i plăcea să locuiască de una singură. Zilele de curățenie erau mai grele, dar liniștea din toate celelalte făcea să merite tot efortul. După ce-au comandat ceva de mâncare și-au povestit despre întreaga aventură a Almei cu mobila de birou, Bella a înțeles că prietena ei se simte foarte incomod în prezența lui Marco, mai ales că el nu înceta să facă glume despre un posibil iubit și să bată tot felul de apropouri, așa că au plecat mai repede decât plănuiseră fără a da însă de înțeles vreunuia c-ar fi responsabil de vizita scurtă. Nu se poate spune că Alma nu s-a simțit totuși extrem de ușurată atunci când ușa s-a închis în spatele celor doi.
După ce-a făcut puțină ordine, deși era destul de obosită, Alma s-a așezat din nou la birou. Avea de predat o carte a doua zi și mai avea puțin peste 50 de pagini de citit și corectat. Îi plăcea mult munca ei, însă era dezamăgită de faptul că editura accepta uneori și cărți extrem de prost scrise doar pentru că pe copertă apărea un nume celebru. Cu cât cartea era mai prost scrisă, cu atât munca ei era mai complicată. Dar nu se plângea nimănui fiindcă oricum nu se vedea lucrând la un birou, cu program fix și șef cicălitor.
Aproape epuizată și străduindu-se să nu adoarmă, Alma și-a dus treaba la bun sfârșit și-a adormit aproape instant, nu înainte însă de a bea un pahar cu apă caldă. N-a apucat să doarmă mai mult de trei ore căci alarma telefonului a început să sune. Uitase să o oprească. A vrut să meargă la baie cu gândul ca mai apoi să se întoarcă în pat măcar pentru încă două ore, dar pentru că ușa biroului era deschisă a văzut cartea misterioasă de care aproape că uitase, iar ochii ei s-au dezmorțit instant. Și-a făcut întreaga rutină de dimineață, și-a pus cafea în cana preferată și fără ca măcar să verifice dacă are vreun apel sau mesaj important s-a așezat pe canapeaua mică de la geam, acoperită cu o pătură moale, cafenie. A simțit din nou mirosul de scorțișoară, însă de data asta era mai puternic. Simțea că e ceva familiar legat de cartea aceea, dar încă nu-și putea da seama ce.
Părea a fi o poveste oarecare, însă Alma avea să descopere adevărata magie pe care un scriitor o poate pune în cărți. N-a durat mult până ca povestea să o fascineze. A citit fără oprire ore bune uitând de mâncare, de sarcinile de la muncă, de orice altceva. Se pare că-n cartea cu copertă neagră se ascundea povestea unui anume Cain, un bărbat de aproape 30 de ani care era un real mister pentru cei din jurul lui. În fiecare zi, la exact aceeași oră, mergea la cimitirul din orașul său și așeza cu grijă cu trandafir negru pe o piatră de mormânt nemarcată. Nimeni nu înțelegea gestul său. Uneori vorbea de unul singur în fața pietrei. Ba îi spunea cum i-a fost ziua, ba-i povestea entuziasmat lucrurile extraordinare care i se întâmplau. Uneori vorbea despre lucrurile grele prin care trecea, despre amintirea părinților pe care nu-i mai avea sau chiar despre nimicurile care mâhnesc pe oricine, așteptând parcă o îmbrățișare care nu venea niciodată.
Încercând să-și facă și treburile prin casă și la birou, Alma aproape că nu se despărțea de carte. Mirosul de scorțișoară și bărbatul misterios o hipnotizau. Nu i-a luat mult să-și dea seama că personajul Cain semăna mult cu unul dintre personajele din romanul pe care abia ce-și făcuse curajul de a-l scrie. Era de fapt idealizarea masculină a Almei. Cain era un bărbat înalt, solid, însă cu un corp perfect armonios. Avea părul negru, iar ochii lui erau verde crud, o culoare pe care Alma credea că doar ea și-o imaginase. Barba atent îngrijită lăsa la iveală buzele pline, conturate natural, dar și gropița din partea superioară a obrazului drept. Cain era misterios, inteligent, sarcastic și ușor arogant. Avea o inteligență emoțională peste medie și știa să obțină lucrurile pe care le voia. Într-un mod bizar, sincer și ușor bolnăvicios, cu fiecare pagină citită, Alma se îndrăgostea tot mai tare de personajul unui autor necunoscut.
(Va urma…)
Claudia F. BADEA este redactor la „Gazeta Dâmboviței”, a studiat Jurnalism la „Facultatea de științe Politice, Litere și Comunicare”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
