Printr-un proces complex și lung, printr-un miracol al naturii, dintr-o creatură nu prea agreată, se naște una dintre operele de artă ale naturii – fluturele. Colorat, simetric, fragil și unic, fluturele este modul prin care Dumnezeu ne învață să iubim, să ne iubim, să prețuim și să trăim prezentul. Fluturele trăiește doar o zi, iar noi, deși pare că trăim ani, trăim o clipă, o clipă pe care refuzăm să o petrecem zburând. Unii dintre noi ne-am da anii de om pe viața unui fluture dacă am putea alege exact ce să trăim în acea scânteie de viață. Fluturele are o simbolistică puternică în multe religii, iar dacă unul îți intră în casă sau se așază pe tine, nu-l goni. Sufletele celor dragi iau aripi de fluturi și vin să ne vadă atunci când nici măcar Dumnezeu nu le mai poate potoli dorul.
Îți vorbesc despre fluturi pentru că nu ți-am spus niciodată, dar aș renunța la o viață de om pentru a trăi o viață de fluture dacă ți-ai pune și tu aripi. Să ne trezim într-o zi, să ieșim din cocon și să lăsăm soarele să ne iubească o clipă. Ne-am privi și ne-am îndrăgosti așa cum n-avem curajul să o facem acum și-am petrece clipa scurtă iubindu-ne și atât. Am zbura, nici nu contează peste ce, am lăsa muritorii de rând să admire aripile noastre și-apoi, când soarele se pregătește să apună, ne-am așeza pe o floare, ne-am spune tot ce nu ne putem spune acum și-am lăsa noaptea să ne ia cu ea.
Uneori, o singură clipă așa cum îți dorești valorează mai mult decât o viață întreagă de speranță. Înțeleg adesea ce ne limitează iubirea, iar de cele mai multe ori cuvintele prea serioase fac asta, însă sunt și clipe ca asta, clipe în care, ca să te fac să taci, te-aș închide într-un cocon. M-aș închide și eu în altul și poate atunci ne vom transforma în fluturi și ai să-mi dai mie acea clipire de existență și-am să apuc să trăiesc așa cum poate ar trebui s-o fac ca moarte să prindă sens. Poate dac-ai știi că ai de trăit atât de puțin nu ți-ar mai păsa de altceva decât de sufletul tău. Dacă ai trăi doar pentru o zi nu ai mai avea timp să te gândești la ce spun alții, ci doar la ce simți tu. Nu ai mai avea energie să raționalizezi, ai simți, iar iubirea nu te-ar obosi.
Dacă am fi fluturi am avea aripile verde-smarald, turcoaz și puțin din albastrul mării. Am avea aripi mari, simetrice, aripi pe care chiar și cea mai mică lacrimă le-ar îngreuna și ne-ar face zborul imposibil. Am zbura departe de ochii lumii și ne-am opri doar ca să mirosim mărgăritarul. Nu ne-am îndepărta nicio secundă. N-am avea timp să mai conteze altceva în afară de noi. N-ar mai conta nimic în afara cerului care ne protejează clipa de iubire. Dacă am fi fluturi, sufletele noastre ar fi cele care s-ar iubi, iar rațiunea, biata de ea, n-ar mai avea timp să plângă peste aripile noastre.
Dacă ai să te trezești într-o zi cu aripi verde-smarald să știi că atât de mult mi te-am dorit. Dacă ai să simți vreo secundă că gândul la mine te deconectează de la rațiune și-i dă sufletului tău aripi colorate, să știi că așa se simte să trăiești în lumea pe care ți-am construit-o. Dacă ai să-ți dorești vreodată să fim fluturi, dacă ai să prinzi atâta curaj, să nu plângi nicio clipă, căci ne vei rupe aripile și vom fi trăit degeaba.
Poate într-o zi, din viața asta sau din următoarea, ne va ieși iubirea din cocon.
Facebook
WhatsApp
TikTok
