De-or trece anii cum trecură,
Ea tot mai mult îmi va plăcé,
Pentru că-n toat-a ei făptură
E-un „nu știu cum” ș-un „nu știu ce”.
M-a fermecat cu vro scânteie
Din clipa-n care ne văzum?
Deși nu e decât femeie,
E totuși altfel, „nu știu cum”.
De-aceea una-mi este mie
De ar vorbi, de ar tăcé:
Dac-al ei glas e armonie,
E și-n tăcere-i „nu știu ce”.
Astfel robit de-aceeași jale
Petrec mereu același drum…
În taina farmecelor sale
E-un „nu știu ce” ș-un „nu știu cum”.
Om trece și noi odată cu anii, căci așa e rânduiala muritorilor ce se încăpățânează să nu se iubească întru veșnicie, însă au să rămână din noi doar ochii verzi ce s-au privit fără atingeri ani de-a rândul. Ei nu îmbătrânesc și nici nu-și scutură verdele, dar sunt singurii care păstrează, mai bine decât mințile îmbătrânite, amintirile fiecărei lacrimi în parte și dulceața fiecărui sărut sperat.
Când om îmbătrâni și ne-om uita către poveștile ce abia stau să înceapă, ne vom da seama cât de simplu era, dar cât de diferit ar fi fost. Ne-om dat atunci, poate, cu seamă că nu noi aveam „un nu știu ce”, ci poezia pe care ne încăpățânam să o scriem era cea care ne ținea în viață, care ne făcea aștri fără nume, cea care ne făcea veșnicie-n efemerele noastre dorințe. Când s-or vedea pe mâinile noastre tremurânde urmele anilor trăiți în taina dorului, atunci ne vom putea cuprinde cu mințile și vom putea înțelege că n-am fost altceva decât niște clipe dulci-amărui.
Când o să-ți fie părul alb și inima ostenită ai să te uiți la mine și ai să vezi c-am fost doar poezie. De fapt, eu am fost, ca toate celelalte, un nufăr ce nu înflorește niciodată, dar îți doreai atât de mult să vezi flori care să te înece cu parfumul lor încât ai stat o viață s-aștepți un boboc să de deschidă. Sau poate e vina mea. Poate te-am păcălit s-aștepți o înflorire care nu avea să vină niciodată doar ca să simt și eu că am un rost chiar așa, fără culoare și parfum. Poate te-am ales pe tine pentru că în ochii tăi verzi voiam să-mi văd albastrul sau poate doar te-ai nimerit, dar azi când nici speranță, nici dorință nu mai am, vreau să aflu cine ești.
De ce m-ai scris pe mine? Ce-am fost eu și n-a fost veșnicia? De ce, dintr-un câmp înflorit, ai tânjit la floarea albastră din mijlocul imposibilului? Ne-am dorit unul pe altul, însă dorindu-ne pe noi înșine și asta n-am înțeles noi cu mințile noastre tulburi de iubiri. Nu știu dacă m-ai iubit pe mine sau doar m-am nimerit în ochii tăi când îți doreai să iubești. Nu știu dacă am ceva ce n-au putut scrie poeții până azi sau dacă nu e nimic de scris și nici nu știu dacă ești iscusit într-ale cuvintelor sau doar n-am cunoscut eu prea mulți poeți.
De-or trece anii peste noi și om trece și noi cu ei, ne-or trece și iubirile? Ne-am iubit în versuri atât de mult încât să rămână iubirea și când mâinile n-or mai putea ține pana strâns, iar scrisul ne va fi tremurat?
Dacă n-ai să mă mai iubești, dacă n-ai să mai vezi în ochii mei cerut și pe Dumnezeu, să nu-mi spui. Lasă-mă să mor știind că m-ai iubit. Lasă-mă să mă sting știind că ți-am fost. Atât mai am azi! Nu-mi spune c-am fost. Spune-mi că nu vom înceta niciodată să fim! Cuprinde-mă cu brațe obosite și lasă-mi sufletul să se topească în oglindirea lacului albastru. Sărută-mă cât încă te mai pot simți și-ți promit că n-am să te întreb dacă ai să poți trăi în urma mea. Trece-ți mâna prin părul meu și privește cum mă cuprinde veșnicia, iar dacă ai să poți uita mirosul pielii mele, să nu spui nimănui că n-am fost altceva decât banalul încununat de poezie. Să nu le spui că-s Cătălina și n-am să le spun cerurilor că ești doar Cătălin. N-am să-i spun Luceafărului tău prețios că sclipirea din ochii tăi s-a prins într-ai mei și-a dispărut când i-am închis în drum spre nemurire.
De-or trece ani, om trece și noi cu ei, dar n-are să ne spună nimeni că n-am trăit, că n-am fost artă, că nu ne-am iubit.
La mulți ani, Mihai Eminescu!
La mulți ani celor pentru care pana, partiturile și pânza sunt modul de evadare într-o lume nemuritoare!
La mulți ani celor ce nu li s-a pus praful pe cărțile din bibliotecă și pe minți!
Facebook
WhatsApp
TikTok
