Vânători fiind, e normal ca toate discuțiile mele despre ei să se învârtă în jurul câmpului lexical corespunzător și-n jurul unei sticle cu vin. Am discutat despre motivul pentru care femeile preferă vinul vechi, așa că, astăzi vorbim despre motivele pentru care bărbații preferă carnea crudă.
Există, în primul rând, două tipuri de vânători: unii sunt atât de înfometați încât se aruncă fără ezitare să devoreze prada care încă sângerează. Pe ei îi mulțumește să se poată lăuda că sunt sătui. Uneori nici nu mai pierd timpul să vadă dacă glonțul lor e cel care o doborât prada. Din disperare, uneori se hrănesc și cu leșuri. De cealaltă parte, sunt vânătorii care duc vânatul acasă, îl studiază, testează calitatea cărnii și abia apoi se decid cum s-o savureze sau dacă să o facă. Și ei se împart în două: cei care consumă carnea pe loc, imediat ce i-au testat calitatea și cei care își acordă timp s-o frăgezească, s-o lase la maturat, s-o condimenteze și să pună lângă ea vinul potrivit.
Cei care-și gătesc carnea îi dau timp să se aromatizeze, o asezonează cum trebuie și o lasă să-și ia cele mai frumoase parfumuri de condimente. N-o devorează niciodată sălbatic. Vânătorul își pune un pahar de vin și, în timp ce o savurează din priviri, se gândește la cât de mult a muncit să obțină o asemenea bucată de carne. Se bucură de prada lui trudită și, savurând ușor, încet, simte fiecare condiment în parte
Cei care preferă carnea crudă fie nu știu cum să consume carne, fie egoismul și paranoia lor trece de limitele sănătății mintale. Excluzând vânătorii care-și devorează cu disperare prada pe câmpul de vânătoare, doar-doar să nu piardă nicio ocazie, cei care-o aduc acasă o fac doar pentru ca nimeni să nu mai poată ajunge la prada lor. Dacă n-ar fi mândria și posesivitatea, ar mânca și ei în pădure. Știu că acea carne, odată vânată, le aparține și li se cuvine. O consumă crudă căci nu vor să apuce să preia vreun miros din jurul lor și nici n-o condimentează. Nu știu cum s-o facă și nici nu vor să folosească rețelele altora. N-o lasă la maturat, căci poate o vede un alt vânător și-o ia gata preparată. Carnea pe care ei o savurează trebuie să-l simtă doar pe cel ce-a împușcat-o. Vor s-o consume după placul lor și nicio altă mână să n-o mai fi atins-o. De asta nici nu cumpără carne crudă. Le tremură corpul și le crește testosteronul când își înfig adânc dinții într-o carne doar de ei atinsă și pregătită pentru servire doar după bunul lor plac. Unii nici de un pahar de vin înainte de masă n-au timp.
Problema nu e cu felul în care-și consumă fiecare carnea vânată, ci cu faptul că mulți dintre vânătorii care au casa plină de arme, barbă și pălărie de camuflaj, mănâncă mai multă carne la restaurant decât din vânat. N-ar recunoaște, dar mulți preferă să se scutească de efort, ori știu că n-ar putea vâna niciodată pe cont propriu carnea din restaurant.
Bărbați, puneți-vă un pahar de vin și savurați-vă friptura așa cum vă place. Dar țineți minte că uneori, carnea crudă e mai bolnavă decât cea bătrână, care abia dacă mai fierbe. Mâncați ce vă poftește inima, dar îndesați bine în buzunar nota de plată când spuneți povești vânătorești. Și nu puneți niciodată sare pe carnea din care încă n-ați mușcat.
Claudia F. BADEA este redactor-colaborator la „Gazeta Dâmboviței”, a studiat Jurnalism la „Facultatea de științe Politice, Litere și Comunicare”…