FIRUL ÎN PATRU – Claudia F. BADEA – De ce crezi că nu te văd?

   Mă uit la tine de-o vreme și îmi vine să râd cu gura până la urechi când văd cât de tare te străduiești să îngrămădești într-un colț lucrurile pe care crezi că nu le văd. Deși ești bărbat în toată firea, iar viața ta are o ordine firească și echilibrată, ești tare neîndemânatic cu emoțiile tale. Mă amuză să te privesc încercând să le ascunzi, să le mimezi, să le amesteci. Ești fix ca un copil care încearcă disperat să ascundă o boacănă mare. Uneori strădania ta e atât de inocentă că mă întreb dacă tu chiar crezi că eu nu înțeleg nimic.

   Ne știm deja de-o vreme, iar tu încă n-ai încredere și curaj. Tânjești după a fi vulnerabil. Bați din picioare de nerăbdare pentru a-mi spune ce boacănă ai făcut, dar când începi să spui lucruri interesante, te sperii, taci și-ți tragi mâinile de lângă ale mele. Te uiți misterios la mine și speri să fiu impresionată și să cred că ești greu de atins. Știi totuși că nu sunt ușor de dus de nas și că văd lucruri pe care alții nu le văd la tine, așa că speri să cred într-o ipoteză de psiholog amator în care tu n-ai încredere în mine pentru că ai fost rănit de multe ori și acum nu mai crezi în oameni. Mă prefac că n-am înțeles nimic și te urmăresc mai departe amuzându-mă în mintea mea de copilăriile tale.

   Când simți că te apropii prea mult îți găsești un punct în realitate de care să te prinzi strâns și care să nu te lase să cazi în prostia pe care ai vrea s-o faci. La tine în oglindă tu ești cel rațional, care gândește pentru amândoi și care e convins că face alegerea potrivită. De la mine se vede un laș. Asta vrei să cred? Vrei să cred că ți-e frică să ieși din limitele despre care doar tu crezi că sunt bune? Ți-e frică sau ți-e rușine de ce-ți dorești? Te temi să intri sau te sperie că n-ai mai vrea să ieși?

   Uneori e atât de amuzant jocul ăsta în care ești prins încât uit de ce te privesc. Cum te joci tu, un copil, cu sentimente de om mare? Nu ți-au spus părinții să nu vorbești cu străinii? Asta suntem pentru că fugi de vulnerabilitate în timp ce tânjești după ea. N-ai înțeles nici până azi că nu privirea fixă și zâmbetul în colțul gurii mă impresionează. Cu fiecare încercare a ta de a te apropia devin tot mai curioasă de scuzele pe care le vei găsi ca să fugi la jumătatea drumului. Aș râde pe cinste în ziua în care, din curiozitate și lipsă de răbdare, ți-aș spune că știu tot și că văd cum te foiești sub ochii mei. Ochii tăi panicați și mintea care-și va căuta rapid cuvintele potrivite vor fi delicios de savurat. Dacă îți spun într-o zi că văd ce încerci să faci, unde îți fixezi privirea și ce-ți spun ochii în timp ce gura minte, ce-ai face? Ai nega boacăna cu farfuria spartă-n mână, ca un copil sau ți-ai pune pantalonii de băiat mare și ai spune ce trebuia spus de mult?

   Știi ce e și mai amuzant? Câți dintre cei care citesc acum cred că e vorba despre ei. Deși crezi că sunt un copil care are nevoie să gândești tu pentru el, știu și eu ce e bine și ce nu. Știu că venim din lumi diferite și mergem cu viteze diferite, dar nu vreau decât să văd dacă ai curaj – curaj să-ți asumi ce simți, curaj să fii vulnerabil, curaj să nu-ți mai tragi mâna de-o parte, curaj să simți. Până când afli tu dacă ești sau nu bărbat, eu mă distrez cu copilul care se străduiește să mă mintă fără să bag de seamă.

 

Claudia F. BADEA este redactor-colaborator la „Gazeta Dâmboviței”, a studiat  Jurnalism la „Facultatea de științe Politice, Litere și Comunicare”…