FIRUL ÎN PATRU – Claudia F. BADEA – Datoria societății e să judece și să taxeze

În general, oamenii care sunt nesiguri pe deciziile lor în raport cu valorile grupului social din care fac parte ori care nu vor să își asume nealinierea la un anumit set de valori, pretind de la o categorie socială sau chiar de la mai multe să nu fie judecați și taxați social, însă unele dinte principalele datorii ale unei societăți sănătoase și funcționale este să judece, să taxeze, să excludă sau să absoarbă.

Scoatem din discuția de astăzi orice referire la repercusiunile de natură penală, materiale sau privative de libertate, pentru că scopul de astăzi este altul.

Știu că există și argumentul creștin, însă acesta își pierde din validitate în contextul coexistenței noastre în societate. Da, e ușor să justifici și să pretinzi tolerarea unor atitudini sau acțiuni sub deviza „Doar Dumnezeu mă poate judeca!”, însă trebuie să înțelegi că așa cum tu ai dreptul de a face parte dintr-o societate, dintr-un grup, și societatea are dreptul de a face parte din tine.

Mai simplu zis, orice acțiune care se referă la individ, care are rădăcini, acțiuni și reacțiuni strict la nivelul unui individ, îl privesc doar pe acel individ. În punctul în care acțiunile sau atitudinile unui individ aduc reacțiuni la nivelul societății, atunci societatea are nu doar dreptul, ci și responsabilitatea de a interveni. Mai pe românește, dacă de exemplu eu nu-mi doresc copii, acesta este un fapt care mă afectează strict pe mine. E o decizie a mea, e despre mine, are cauza interne și are efecte individuale căci eu voi fi cea fără copil dacă eu voi decide să nu fac copii, dar dacă eu vorbesc urât lângă un loc de joacă și folosesc cuvinte nu tocmai frumoase, atunci societatea trebuie să intervină pentru că eu o afectez. În situații de acest gen nu pot spune că oamenii nu au dreptul să mă judece pentru că așa vorbesc eu mai urât. Ei nu au dreptul să mă judece dacă vorbesc așa la mine acasă, dar dacă vorbesc așa în preajma unui copil, societatea are datoria să mă taxeze.

Sau dacă eu îmi doresc un copil care să-și exprime emoțiile liber, nimeni nu mă poate judeca pentru că îl las să picteze pe pereți sau să se murdărească de vopsea, dar dacă eu îmi las copilul să lovească alt copil pentru că așa își exprimă el emoțiile, atunci societatea trebuie să taxeze.

Pentru a funcționa sănătos, eficient și armonios ca societate, grupurile sociale au dreptul de a ne accepta, de a ne asimila și de a ne taxa atunci când încălcăm normele. Nu te duci tu ca individ într-un grup social pretinzând ca el să se adapteze la tine, ci tu te adaptezi la grupul din care faci parte, iar dacă nu te adaptezi, e de datoria grupului să taxeze discursurile sau faptele tale.

Dacă societatea nu ar taxa comportamentele deviante și nu ar arăta intoleranță față de netoleranți, s-ar dezvolta o inconsistență, o lipsă de valori morale care pot fi oricând împinse până în cele mai rele puncte. Societatea trebuie să te judece, de exemplu, dacă manifești intoleranță față de categoriile vulnerabile. În caz contrar, acele categorii ar devenit tot mai vulnerabile. Dacă societatea îți permite să folosești cuvântul „handicapat” ca pe o jignire sau, mai mult, dacă este introdus ca termen în documente oficiale, de aici până la a nega drepturi fundamentale unei persoane cu dizabilități e un singur pas, pas la care, dacă societatea nu reacționează, dă cale liberă unor evenimente precum Holocaustul.

Societatea trebuie să te judece și să te taxeze, chiar până la excludere și izolare, dacă acțiunile sau atitudinile tale îi creează ei un mediu nesigur. Societatea trebuie să taxeze rasismul, discriminarea, misoginismul, homofobia și alte asemenea manifestări ale indivizilor. Societatea trebuie să te judece dacă îți arunci gunoiul pe stradă, dacă ești indolent la problemele importante ale ei, dacă încerci să pretinzi ca ea să se adapteze la valorile tale.