FIRUL ÎN PATRU – Claudia F. BADEA – Cum apăr un criminal?

Azi este despre deontologie și morală… Nu de mult am luat decizia de a mă înscrie la Facultatea de Drept. Încă din liceu îmi doream să ajung acolo, dar atunci eram prea mică să înțeleg că nu toate sfaturile au intenții bune și că nu toți oamenii mari spun doar lucruri înțelepte. Sunt pregătită să duc asta până la capăt. Cât despre dorința de a munci la visul ăsta, nici nu se mai pune problema. Nu cer sfaturi profesionale, însă vreau să discut despre ceva ce mă îngrijorează și ceva ce sunt convinsă că va trebui să educ pentru a nu avea probleme prea mari.

Să presupunem următorul scenariu: termin facultatea și intru în Barou. Voi fi nevoită, poate pentru o perioadă scurtă sau poate pentru una mai lungă, să fiu ceea ce se numește avocat din oficiu. Orice persoană are dreptul la o apărare echitabilă, iar în situația în care o persoană implicată într-un proces nu își permite un avocat privat, poate beneficia, din partea statului, de un avocat din oficiu. Nu voi discuta proceduri sau tehnici profesionale pentru că nu consider că sunt încă în măsură să folosesc un limbaj specializat. Revenind la scenariul meu – ajung avocat din oficiu și primesc solicitarea de a apăra un om căruia i s-a adus acuzația de omor calificat. Ce fac? Deontologia profesională mă obligă să îmi apăr clientul până în ultimul moment, iar cariera mea viitoare poate depinde și de un astfel de succes, dar cum să apăr un criminal? Știu că gândesc prea mult și că pare că îmi fac singură probleme de care nu am nevoie, însă, în general, pun foarte mult suflet în subiectele care mă interesează. Mă agit, discut, dezbat, explic cu patos și mă zbat pe toate părțile atunci când vine vorba despre subiectele care mă pasionează. Așa că, mi se pare firesc să gândesc posibile scenarii în care mă voi afla și dacă voi fi capabilă să le gestionez corect. Așa e și acum.

Sunt, în general, un om cu principii. Îmi place să cred despre mine că sunt un om de încredere pe care să te poți baza. Am principii și direcții clare despre viață și cu greu mă poate devia cineva de la ele. Cei care deja mă cunosc pot confirma că n-am fost niciodată omul prefăcut, dispus să mintă, ori să laude pe nedrept doar pentru a obține ceva. Am pierdut multe pentru că nu am fost dispusă să iert răutatea sau prefăcătoria oamenilor, dar nu intenționez să îmi schimb principiile. Nu tolerez oamenii lingușitori, oamenii dispuși să facă orice pentru interesul lor și nici pe aceia care n-au pic de respect pentru cei din jur. Mi s-a spus de câteva ori, răspicat, că principiile mele sunt „o prostie” și că nu mă va ajuta niciodată la nimic în viață faptul că le am. Mi s-a spus c-ar trebui să înțeleg că îmi va fi mult mai bine dacă voi începe să șterg pantofii oamenilor care-au călcat peste mine, să le zâmbesc celor care răsucesc cuțite în spatele meu, ori să accept să fiu umilită doar pentru a beneficia de ceva care, în esență, nu are importanță. Din păcate, cred că mă îndrept cu succes spre un Complex Mesianic. Poate și această atașare de principii clare și etice m-a făcut să visez la o carieră juridică. O sabie cu două tăișuri.

Acum, știind că nu tolerez nedreptatea, ba chiar mă agit nespus de tare atunci când se vorbește despre orice formă a ei și știind că unul dintre principiile care-mi ghidează viața este cel al Karmei, cum mă conving eu că deontologia profesională e mai importantă decât valorile mele morale? Profesia mă obligă să apăr un criminal. Dacă îl scap de acuzații e un proces câștigat. Oamenii care vor afla, vor ști că pot face o treabă bună și vreau să fac o treabă fix așa cum se cuvine. Să apăr cu succes un criminal îmi poate aduce un succes profesional. Îmi doresc să fiu un profesionist în meseria asta și-mi doresc, ca oricine, succesul, dar dacă nu pot să o fac? Cum mă pot uita în ochii judecătorului, cel care va lua decizia finală, și să-ncerc să-l conving că omul pe care-l apăr este într-adevăr nevinovat, când victimele colaterale ale crimei își jelesc drama în sala de judecată, iar mintea mea mă judecă și empatia mea mă presează? Cum pot dormi liniștită știind că sunt un bun avocat, dar am scutit de pedeapsă un om care s-a crezut atât de important încât să aibă dreptul de a lua viața altuia?

Poate-mi pun eu prea multe probleme. Poate doar trebuie să-mi iau principiile morale, să le ascund sub robă și să las avocatul să pledeze nevinovăția clientului său conform procedurii.

Claudia F. BADEA este redactor-colaborator la „Gazeta Dâmboviței”, a studiat Jurnalism la „Facultatea de științe Politice, Litere și Comunicare”…