Mă îngrozește cât de puține lucruri știu și, deși mă străduiesc să nu-mi las creierul să se învârtă-n gol, îmi e dificil să țin pasul cu toate lucrurile pe care-mi dau zilnic seama că nu le știu. Am noroc totuși că există în jurul meu o categorie de oameni de la care mai aflu și eu informații cu o puternică valoare epistemologică. Este o categorie în plină expansiune cu un sistem de valori care depășește limitele mele cognitive.
Îmbrăcați cu frac și rochii de epocă, cu părul nepieptănat, că așa au auzit ei că se poartă filosofii, cu privirea încruntată și cu fălcile-n podul palmelor, intelectualii moderni, pedanți și cu vocea joasă îți vor recita solemn citate din figuri ale intelectualității globale a căror valoare nu o cunosc neapărat. Mimând cu stângăcie tonul pătrunzător și privirea fixă ale lui Toma Caragiu, ei care n-au apucat să-l privească-n ochi de pe scaunul din sala de teatru, vor împărtăși lumii întregi citat după citat, filosofie după filosofie, scoatere din context după scoatere din context.
Tu, ca și mine de altfel, ca niște novici ai profunzimilor vieții, vom căsca ochii mari și ne vom lăsa pătrunși de jocurile de cuvinte gândite de oameni care s-au priceput să le gândească și rostite de oameni care abia dacă știu să le mimeze. Nu vom căuta să aflăm contextele vieții în care cei citați au spus ce pedanții noștri rostesc cu patos și nici dacă personalitatea ori acțiunile celui citat se potrivesc cu filosofia rostită, ci vom accepta ca pe scriptură interpretarea artistică și profundă, această cunoaștere mimată și vom aplauda ca un cârd de foci în extaz orice interpretare de teatru comunal.
Acești, dacă-mi permiteți, citatofili nu consideră a fi relevant punerea citatului în contextul vieții celui ce l-a emanat. Nu contează contextul literar, emoțional, influențele intelectuale, contextul cultural, starea de sănătate, nivelul de studii, ori dacă vorbele au fost rostite de un individ sau de un personaj. Pentru citatofili, cu cât cuvintele sunt mai complicate, mai greu de înțeles, cu atât par mai izvorâte dintr-o cunoaștere aproape metafizică a universului.
În viziunea sa, această nouă specie intelectuală, consideră că recitatul de citate creează impresia unei vaste cunoașteri și crede că un citit din Cioran de care te împiedici la orice colț de internet, le va da tuturor impresia că interpretul este un fin cunoscător al filosofie complexe și fascinante a lui Cioran. Un individ aparținând acestei specii mi-a aprins antenele atunci când, cu o înverșunare de care Cioran ar fi fost mândru, era gata să-i dărâme întreaga sa operă doar pentru că, lângă sporul la cafeluță, cineva din arealul său de răspândire mai vâra și câte un citat de-ale „nihilistului”. Am descoperit și eu atunci, din citatele rostite de el, că Cioran e ateu. M-a mirat. Nu-l știam așa, dar, bine, eu nici n-am atâta capacitate intelectuală și atâta experiență de viață încât să fi înțeles ceva în amurgul gândirii.
Așadar, citatofilii nu sunt analfabeți funcționali incapabili să-și formeze propriile idei și propriul sistem de filtrare și care, pentru a crea impresia inteligenței și a vastei culturi, recită vorbele altora care s-au dovedit a fi deștepți. Ei sunt un hibrid care s-a format atunci când nevoia de a părea deștept în dialog cu proștii s-a întrepătruns cu lipsa de timp. Cine mai are timp să citească o carte când te împiedici de citate de-ale autorilor peste tot pe internet? E ca și la Nietzsche: toți citatofilii știu că el a afirmat despre Dumnezeu că-i mort, dar e irelevant pentru ei în ce lucrare, în ce perioadă a vieții lui, sub influența cărui curent filosofic… Eu, în mediocritatea meu, zic c-ar fi mai bine să citim, nu să cităm.
Claudia F. BADEA este redacto la „Gazeta Dâmboviței”, a studiat Jurnalism la „Facultatea de științe Politice, Litere și Comunicare”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
