Atunci când muzica începe, umilințele menestrelilor ar trebui să nu mai existe…
Centrul Judeţean de Cultură Dâmboviţa ne-a adus aseară ( luni, 30 mai… ) un nou regal muzical. Iubitorii muzicii din orașul meu au umplut sala de la Muzeul de Istorie din Târgovişte, la concertul cu incursiuni în folclorul românesc, invitată specială fiind soprana Ana Cebotari. O voce încântătoare, o delicatețe uimitoare, o prezență tulburătoare… „Lie Ciocârlie” s-a auzit până departe, spre înălțimile Turnului Chindiei… De altfel, partener al evenimentului a fost chiar Complexul Naţional Muzeal „Curtea Domnească” din Târgovişte.
Totuși, ce n-am mai înțeles? De ce printre cântecele vechi, stilizate, din folclorul românesc de altădată, a trebuit să auzim și un fel de odă la trombon și ocarină înăbușită în ridicolul acestor zile pline de politică electorală? Bieții menestreli, cu siguranță, au nevoie și mai departe de sprijinul bărbaților politici dâmbovițeni, de bugetul pentru cultură aprobat de noii sau vechii consilieri județeni. Dar mă gândesc că domniile lor, cei care vor fi votați duminica viitoare de alegătorii pătrunși de doctrinele politice răspândite în spațiul și timpul de primăvară cultivată, nu dau pentru artiști ceva din propriile buzunare. Și, oricum, atunci când aud de cultură îi apucă o uitare întreagă. Și, uneori, somnul…
Și cam din aceste motive zic, noi ( spectatorii ) am fost pătrunși de vraja unei muzici de altădată și mai puțin de elogiul nepotrivit la un domn de la putere… Mă iertați, i-am uitat numele… Și nici n-aș vrea să-i fac campanie gratuită… Altfel, bordeiaș, bordei, bordei… noi cu noi și ei cu ei…