CORNELIU JIPA (Puiu, pentru prieteni) este un mare actor, îl citiți și la GAZETĂ în fiecare săptămână. Încă o zi, încă o zi care a trecut! Sărmane Anton! Altădată nu eram atât de nenorocit, înainte de a se lumina de ziuă îmi făceam rugăciunile, apoi coboram la fluviu să aduc apă și urcam pe cărarea pieptișă cu burduful pe umeri, cântând imnuri… Ce rol, Maestre! Dar Puiu JIPA este și un poet adevărat, cu armele lui, cu ranița lui… În toamnă îi veți putea citi cartea din care, iată, am ales câte ceva, cu inima…
nu prea vreau nimic de la nimeni…
nu fac colecții…
mai bine dau…
n-am nimic de pierdut dînd…
(dar…)
Și chiar din Londra-ți scriu acum
pe reci vapoare de Tamisă
mai trag din țigarea-ți un fum…
Da, asta-i scrisoarea promisă…
Și mă reped pînă-n Lisboa.
Aici te desenez pe-ocean
din ierburi de pe care roua
mi se preface în ochean.
Și o să-ți cînt ceva și din Viana
ascuns în corul de nomazi,…
zidit în burg, cum a fost Ana
(nu cea din gara cu macaz)…
La urmă-ți voi visa calești
cu cai mascați mîncînd jeratec
pîn’ ce-o să uit dacă tu ești
aceea care m-a făcut „lunatec”…
(călătoreală)
cînd o să tragi linie
să nu mă pui pe mine
să fac socoteala
(notă)
mi s-a întîmplat
tăceam
n-am vrut să mai plec
m-aplecam
în sfîrșit era iar iar
(și plîngeam?)
alături
ceașca ta de ceai
mă sorbea
(tu)
Și mai ai curajul
să mă-ntrebi
cine ești?
Și mai vrei netăcute povești?
De unde să știu dacă mai sînt,
de unde să știi dacă
mai e?
(for ever)
mi-era de timp
dar timpul făcuse deja ramuri
mi-era de ieri
dar ieriul făcuse deja
„n-am”-uri
mi-era de mîine
dar mîine făcea și
pomîinuri
(deja uri)
între timp am
aflat
că nu există
„între timp”
(yes terday)
tu nu ești
definitiv
ai impresia
nici măcar nu am
impresia că
respiri
în rest mama o duce bine
nici nu are impresii
crede că nu mai respir
(scris oare)
mi-e teamă că ai
mi-e temă că
ai să fugi
înainte să știu
(speranță)
pe alocuri tandră
pe-alocuri pe tocuri
cum rîdeai între docuri
cu pălăria-ți flamandă
din hîrtie vapoare
din pînze cașmir
mă făceai să mă mir
că mai ești oare
pe hartă încă un X
pentru ceasul de fix…
lumînările dor
și mai vreau și mai vor
(nu atît)
cuvintele din preajmă-ți
zbîrnîie
(greu de citit?)
medalii de onoare
se topesc
și dor
(fără acum)
Citeşte şi
Constantin VAENI și rubrica sa ÎN CALEA LUPILOR DE IERI ȘI DE AZI…
Revoltat și filosofic indignat, Pompiliu ALEXANDRU în CULTURA URBANĂ…
MELANCOLII în versurile doamnei Constanța POPESCU…
LONDRA LA PAS, cu Cristian Gabriel GROMAN…
Teodor Constantin BÂRSAN și rubrica lui CULTURA LA MARGINEA ȘOSELEI…
Radu STATE, doctor în istorie și rubrica sa CULTURĂ ȘI ISTORIE…
Mariana OPREA-STATE cu ARTIFICII DE LÂNGĂ SERELE CU FLORI…
Cătălina CRISTACHE și ale ei PLIMBĂRI BUCUREȘTENE…
Alexandra VLADOVICI BĂRSAN și rubrica sa REFLECȚII PEDAGOGICE…
Profesorul Daniel TACHE, cu săptămânala CULTURĂ ONLINE…
Mihai Bogdan VLĂDUCĂ, cu rubrica lui JUNIORII…
Doamna profesoară Mihaela MARIN, cu rubrica de fiecare săptămână CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE…
AȘA O LIPSĂ DE INCULTURĂ, rubrica propusă de Puiu JIPA…
Facebook
WhatsApp
TikTok
