Motto (din poetul Max Jacob): „Când coborâţi scara, săriţi coarda: n-o veţi mai atinge cu piciorul.”
4.DIGITAŢIE
Degetele, 5 + 5,
nu ajung întotdeauna,
nota-a unşpea s-o atingi, –
cea departe cum e Luna.
Clapele, ca să le-nvingi,
le măsori cu pasul
degetelor, 5 + 5;
iar pe-a unşpea, ca s-o-atingi,
îţi rămâne nasul!
Cheii-acesteia ce pare
că-i o inimă, să-i spunem
cheia inimii… Drept care
nişte roşu tuş să-i punem
înlăuntrul celor trei
spaţii albe-nchise-n bucle
negre, care, vrei-nu-vrei,
şerpuie ca nişte bugle, –
în engleză, se pronunţă
bagl[s] şi înseamnă goarnă…
(Dacă nu mă crezi, anunţă-
mă până la iarnă!)
Amadeus e-un ştrengar
ce, la pian, să cânte poate,
chiar când clapele, pe toate,
i le-acoperi c-un ştergar.
Când afară creşte iarba
sau e ger şi promoroacă,
degetele lui se joacă,
pe clavir, de-a baba-oarba,
şi găsesc mereu perechea
clapei oarbe care sună,
cu o alta,-n pace bună
şi nu-ţi râcâie urechea.
Cui îi place-a scri-n oglindă
cheia sol, – pe dos adică,
nu-i e foarte greu să zică
şi cuvintele-n oglindă.
Domnul Mozart e un om
amator de joc şi jocuri,
iscălindu-se, pe-alocuri,
ca la zece ani: TRAZOM.
Cât despre soţie,-n loc
De Constanz, ea e ZNATSNOC.
5.ULTIMA ŞI ADIO
Papa Haydn
zice: „Haid’ în
vizită la Amadeus;
stăm de vorbă pân’ la ziuă,
iar apoi îmi iau adio
de la Viena şi-Amadeus.
Papa Haynd e-n drum spre Londra,
Amadeus e cam contra:
„Ţara nu-i uşor s-o schimbi,
dacă nu ştii alte limbi…”
Haydn zice: „Nu-i nevoie!
limba-mi nu e anevoie
de-nţeles…”
Când sunt în prag,
Amadeus într-o doară,-i
spune prietenului drag:
„Cred că-i cea din urmă oară
când mă vezi;
nu am dovezi,
dar presimt, în zori de ziuă,
că sunt primul ce-o să moară
dintre noi… Îţi spun adio!”
- CÂINELE LUI AMADEUS INTRĂ ÎN LEGENDĂ
Mozart a murit la Viena,-n
anul treize’ş’cinci al vieţii;
rarii trecători din Viena,-n
iarna morţii-n floarea vieţii
lui, având a şti doar mâine,
eventual, sicriul cui
nu avea decât un câine
amărât, în urma lui.
Facebook
WhatsApp
TikTok
