Motto (din poetul Max Jacob): „Când coborâţi scara, săriţi coarda: n-o veţi mai atinge cu piciorul.”
- AMADEI LUSUS
„Lusus enim suum habet ambitum” (W.A. Mozart)
Când se joacă,-n curte, hoarda
de puştani de-aceeaşi vârstă, –
peste degete, cu joarda
(care-ţi lasă câte-o vârstă,
dungă, vreau să zic), doar ţie
ţi se dă şi,-n loc de joacă,
toci, cu-o mână vineţie,
la clavir, cum alţii toacă
vinete… De-aceea tu,
Amadeusule, ai
chef de joacă şi-un atu
ce nu-l au prea mulţi în jur:
„Knaller-paller Schnip-schnap-schnur
Schnepeperl… Snai!”
Or, deşi tu poţi să cânţi,
la anànghie, şi pe coarda
cea mai neagră, – ne încânţi
că, în muzică, sari coarda!
2.*
„Knaller-paller Schnip-schnap-schnur Schnepeperl… Snai!”
– Am un taler, cu un şnur
prins la gât, cum n-ai
mai văzut.
– Dar spune-mi ce-i
aia taler?
– Stai
să-ţi explic, ca de-obicei,
căci habar nu ai
ce e aia taler; sau
mi te faci niznai
că nu ştii, – ca să ţi-l dau,
fi’ndcă tu nu ai,
pe al meu…
– Zău, nu te mint,
chiar nu ştiu ce ai
prins la gât.
– Un ban de-argint
am, pe nume taler ,
agăţat la gât cu şnur
triplu (Knaller-paller),
de mătase (Schnip-schnap-schnur),
ban cum azi nu mai
vezi, nici cu, nici fără şnur, –
Schnepeperl… snai!
3.*
Cine face-o cheie sol
ca aceea de mai sus
care are josu-n sus, –
eu cred că se dă de gol
că n-are de gând, vreo uşă,
să descuie cu o cheie
ca aceasta, prea-ghiduşă,
care nu se mai descleie
de perechea-i, cheia fa,
cea cu care, împreună,
face-o inimă ce sună
când a sol şi când a fa…
Or, în fanta unei broaşte,
când o vâri, cu susu-n jos,
broasca te şi recunoaşte
şi-ţi orăcăie duios.